Liberalismul: adevărat și fals

Murray Rothbard

Conţinutul cărţii:
Partea I: Triada liberală (capitole din Manifestul liberal):
7. Împotriva socialismului educaţional
9. Împotriva socialismului monetar
12. Sectorul public, III: Poliția, dreptul și tribunalele
Partea a II-a: Pseudo-liberalismul:
Războiul, pacea şi statul
Milton Friedman pe înţelesul tuturor
Mitul eficienţei

Despre carte:

Există multe tipuri de liberalism în lumea de azi, dar rothbardianismul rămâne centrul său gravitațional, primă inspirație și conștiință, miezul strategic și moral, punctul focal al dezbaterilor, chiar și atunci când numele său este ținut sub tăcere. Motivul? Murray Rothbard este creatorul liberalismului modern, ideologie și sistem politic în care se propune evadarea, o dată pentru totdeauna, din capcanele stângii și ale dreptei, cu ale lor planificări centrale ale felului în care trebuie utilizată puterea statului. Liberalismul este alternativa radicală care arată că puterea statului este imposibilă și imorală.
„Mr. Libertarian” i se spunea lui Murray N. Rothbard, și i se mai spunea „Cel mai mare inamic în viață al Statului”. Așa a și rămas până în ziua de azi. Sigur, a avut mulți predecesori pe care s-a sprijinit: tradiția liberalismului clasic, Școala austriacă de economie, tradiția americană anti-război și tradiția drepturilor naturale. Însă el a fost cel care a strâns împreună aceste părți, într-un sistem unitar care, la o primă vedere, pare lipsit de plauzibilitate, dar care, odată definit și apărat de Rothbard, se dovedește a fi de neocolit.

Lew Rockwell

În această carte au fost cuprinse șase texte, în două calupuri de câte trei, ca înfruntare între adevăr și minciună, între ceea ce este liberalismul autentic și ceea ce este considerat, din păcate prea adesea, a fi. Primele trei texte, „triada liberală”, sunt capitole din Manifestul liberal, despre cele mai importante domenii cu care ar trebui să înceapă reconstrucția libertății: educația, moneda și protecția. Următoarele trei sunt critici atât de devastatoare cum numai Rothbard știa să le facă, la adresa unor exponenți notorii ai conservatorismului, monetarism-keynesismului și neoclasicismului. Rothbard arată că războiul nu este liberal, o bună parte din propunerile lui Friedman nu sunt liberale și ideea unei eficiențe care face abstracție de persoană și de proprietatea sa, nu este nici ea liberală.

Tudor Smirna

Comentează
© Institutul Ludwig von Mises - România

Cinci eseuri monetare în tradiția Școlii austriece

Block, Hoppe, Huerta de Soto, Hülsmann (Glăvan, Smirna, ed.)

Carte editată de Institutul Ludwig von Mises România în colaborare cu Centrul Rothbard/Universitatea Româno-Americană

Conţinutul cărţii:

Prefață, de Bogdan Glăvan

Cum sunt posibili banii discreţionari?

Împotriva mijloacelor fiduciare

Băncile centrale şi sistemul de free-banking cu rezerve fracţionare

Politica monetară optimă, de Jörg Guido Hülsmann

Etalonul aur: critica lui Friedman, Mundell, Hayek și Greenspan din perspectiva filosofiei liberei întreprinderi, de Walter Block

Despre carte:

Chiar dacă discuția cauzelor problemelor economice pe care le traversăm implică și alți factori, comportamentul băncilor și al autorităților monetare este considerat crucial, atât în propagarea exceselor cât și a declinului. Din nefericire, dezbaterea – care urmărește să clarifice rolul statului în acest domeniu, respectiv meritele pieței libere versus avantajele intervenției guvernului – este purtată oarecum haotic și nici un rezultat satisfăcător nu se întrevede.
Cartea de față cuprinde cinci eseuri despre teoria monetară scrise de careul de ași al Școlii Austriece de economie contemporane: Walter Block, Hans-Hermann Hoppe, Jesús Huerta de Soto și Jörg Guido Hülsmann.
Cele cinci articole cuprinse în acest volum se concentrează pe două probleme fundamentale ale teoriei monetare, în absența elucidării cărora economiștii nu pot emite pretenția că stăpânesc sau înțeleg toate celelalte subiecte de discuție asociate în mod uzual domeniului financiar-monetar. Prima dintre ele vizează rolul monedei discreționare, de hârtie (fiat money): originea banilor de hârtie, avantajele/dezavantajele banilor de hârtie în comparație cu banii-marfă, efectele politizării producției monetare. A doua problemă este cea a activității bancare cu rezerve fracționare și se referă concret la (in)compatibilitatea dintre practicarea rezervelor fracționare și principiile economiei de piață, efectele dezechilibrante ale emisiunii de mediu fiduciar, dinamica intervenționismului în activitatea bancară.

Bogdan Glăvan

Comentează [2]
© Institutul Ludwig von Mises - România

Economia în șapte lecții

Ludwig von Mises

În această carte găsiți lecțiile argentiniene – editate anterior sub titlul Capitalismul și dușmanii săi – cu o addenda despre ciclul economic și o postfață de Murray Rothbard.

Conţinutul cărţii:

Prefață, de Tudor Smirna
Politici economice. Gânduri pentru cei de azi şi cei de mâine., de Ludwig von Mises
Ciclul economic şi expansiunea creditelor: consecinţele economice ale banilor ieftini, de Ludwig von Mises
Ludwig von Mises pe înţelesul tuturor, de Murray Rothbard

„Pentru bolnavii de colectivism, o cură cu gândirea lui Ludwig von Mises constituie una dintre puținele șanse de însănătoșire. Seria de conferințe pe care publicul românesc o are acum în față este cea mai scurtă carte sigură despre adevărurile economice. Din acest motiv, ea reprezintă un aliat prețios al spiritelor libere și un dușman al bigotismului intelectual.”

Horia-Roman Patapievici

„Ludwig von Mises rămâne cel mai eminent economist al tuturor timpurilor, înainte și după care logica acțiunii umane într-un sistem bazat pe diviziunea spațio-temporală intensă a muncii se reduce la note de subsol. În particular, el a făcut posibilă înțelegerea democrației ca paravan politic al domniei falsificatorilor de bani și – mai general – a dinamicii maligne a mijloacelor politice moderne ca dimensiune inerentă aceleiași dezlănțuiri programatice a patimii achizitive și derivatelor ei care, într-o lume contrafactuală de „îngeri și demoni libertarieni”, ar fi dat direcția capitalistă de dezvoltare a ordinii proprietății private.”

Dan Cristian Comănescu

Cartea conţine în primul rând cele şase prelegeri susţinute de Mises la Buenos Aires în 1958 şi publicate postum în limba engleză, în anul 1979, sub titlul Economic Policy: Thoughts for today and Tomorrow. Prelegerile erau adresate unui public începător şi, de aceea, sunt ideale pentru un prim contact cu modul de gândire al lui Mises şi al Şcolii austriece. Aceste lecții argentiniene sunt însoțite de memoriul despre ciclul economic pe care Mises l-a pregătit în 1946 în calitate de consultant pentru un grup de oameni de afaceri.

Cele șapte lecții misesiene sunt completate de o concentrată biografie intelectuală a autorului, publicată iniţial de Rothbard în 1973. Prin căldură, strălucire şi luciditate, această scurtă lucrare clasică e depășită doar de exhaustiva biografie misesiană a lui J.G. Hülsmann. Profunzimea istorică şi accentul pus pe praxeologie şi pe metoda marginalistă, aplicate îndeosebi la teoria monetară, recomandă eseul ca pe o necesară lectură timpurie pentru toţi începătorii de orientare misesiană.

Astfel rotunjit, acest volum este important pentru că tratează simplu câteva chestiuni esenţiale pentru convieţuirea oamenilor în societate. Înţelegerea lor sau schimbarea punctului de vedere asupra lor în direcţia sugerată de Mises și Rothbard se aseamănă unei schimbări bruşte de mediu, unei treceri subite de la întuneric la lumină.

Comentează [4]
© Institutul Ludwig von Mises - România

Teoria socialismului și a capitalismului

Hans-Hermann Hoppe

Conţinutul cărţii:

Teoria socialismului şi a capitalismului, cu două capitole suplimentare:
Activitatea bancară, statele-naţiune şi politica internaţională
Constituţia şi strategia libertăţii

„Alături de Manifestul liberal al lui Murray Rothbard, această carte încapsulează ce ar trebui să știe orice bacalaureat despre teoria comparată a sistemelor politico-economice moderne. Printre știintele omului căzut din har, economia și etica proprietății private tot mai contrafactuale și ale agresiunii instituționalizate tot mai actuale își dovedesc la superlativ aptitudinea de a explica dinamica devolutivă a competiției pentru materie și putere. Sesizând ordinea proprietății private exclusiv în ipostaza ei progresiv capitalistă, profesorul Hoppe demonstrează fără dificultate superioritatea economică și etică relativă a acestui tip ideal, față de sistemele alternative, ideale sau existente, compatibile cu orientarea programatic pământească și (deci) consumeristă a omului recent. Paradoxul creșterii sufocante a statului, în ciuda iraționalității sale sociale, ține însă de o cvasi-implacabilă logică a stimulentelor și efectelor socio-psihologice perverse asociate dinamicii sale interne, care probabil nu pot fi depășite de sugestii strategice care nu „sparg” și cutia presupozițiilor teo-antropologice scolastico-nihiliste ale autorului.”

Dan Cristian Comănescu

„Volumul de faţă conține una dintre cele mai importante lucrări ale lui Hans-Hermann Hoppe – Teoria socialismului și a capitalismului – o analiză comparativă a sistemelor sociale nu doar din punct de vedere economic, ci și filosofic, etic și sociologic.”

Ionela Bălțătescu

„O carte extrem de reușită din multe puncte de vedere. În afara faptului că sintetizează foarte bine și explică într-o manieră facilă perspectiva economică austriacă, Hoppe reușește să îmbine plăcut teoria mai mult sau mai puțin aridă cu exemple empirice bine alese și ușor de înțeles. Totuși, probabil cele mai atractive aspecte al cărții sunt clasificarea ingenioasă a diverselor tipuri de socialism și critica sitemelor de guvernare social democrate și conservatoare.”

Alexandru Pătruți

Comentează [2]
© Institutul Ludwig von Mises - România

Birocraţia şi imposibilitatea planificării raţionale în regim socialist

Ludwig von Mises

Conţinutul cărţii:

Cartea a fost publicată cu sprijinul Fundaţiei Horia Rusu.

„Imposibilitatea calculelor de rentabilitate în cadrul monopolurilor coercitive condamnă la haos economic atât socialismul global, cât şi presupusele întreprinderi legitime ale statului minimal sau limitat, începând cu “protecţia” etatistă a proprietăţii. În ciuda eforturilor lui Mises de a salva ceva din onorabilitatea şi perspectivele unor insule de birocraţie statală de taifunul propriului său argument, îndreptat iniţial doar împotriva socialismului de tip sovietic, cititorul atent al acestei cărţi va desprinde singur concluzia ineluctabilă la care aveau să ajungă cercetătorii critici ai logicii acţiunii politice, începând de la Murray N. Rothbard şi Antony de Jasay: orice stat presupune ordinea proprietăţii private, pe care tinde să o paraziteze până la pulverizarea ei în cel mai abject război legalizat al tuturor împotriva tuturor.”

Dan Cristian Comănescu

„Deşi Birocraţia (1944) a fost pentru Mises prilejul unei completări a discuţiei iniţiate în articolul din 1920 despre calculul economic în societatea socialistă şi expandate ulterior în Socialismul. O analiză sociologică (1922), ea poate la fel de bine sluji ca punct de pornire în această discuţie. Mai ales că, în prezent, realitatea istorică pune înaintea observatorului nu atât cazuri de socialism sau capitalism cât mai apropiate de forma pură, cât, cu precădere, sisteme intervenţioniste, îmbâcsite tocmai de spiritul birocratic, magistral evocat de Mises în rândurile acestei lucrări.”

Vlad Topan

„Problema principală în luptele politice din zilele noastre este dacă societatea trebuie să fie organizată pe baza proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie (capitalism, sistemul de piaţă) sau pe baza controlului public asupra mijloacelor de producţie (socialism, comunism, economie planificată). Capitalismul înseamnă libera întreprindere, suveranitatea consumatorilor în problemele economice şi suveranitatea alegătorilor în probleme politice. Socialismul înseamnă control guvernamental total asupra fiecărei sfere a vieţii individului şi supremaţia fără restricţii a guvernului în ceea ce priveşte capacitatea lui ca administrator central al managementului de producţie. Nu există nici un compromis posibil între aceste două sisteme. Contrar unei păreri greşite asupra unei căi de mijloc, nu este posibil un al treilea sistem, model al unei ordini sociale permanente. Cetăţenii trebuie să aleagă între capitalism şi socialism sau, aşa cum spun mulţi americani, între modul de viaţă american şi cel rusesc. Oricine care, în această controversă, ar fi de partea capitalismului trebuie să o facă în mod franc şi direct. Trebuie să acorde sprijin proprietăţii private şi liberei întreprinderi. Degeaba se mulţumeşte cineva cu atacarea unor măsuri menite să paveze drumul către socialism. Este inutil să lupţi împotriva fenomenului însoţitor, şi nu împotriva tendinţei către totalitarism. Este nefolositor să se insiste doar asupra criticării birocratismului.”

Ludwig von Mises

„Fiecare pas ce ne îndepărtează de proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie şi de utilizarea banilor ne îndepărtează, deopotrivă, şi de economia raţională.”

Ludwig von Mises

„Dată fiind imposibilitatea clădirii şi menţinerii unei structuri a capitalului în absenţa calculului monetar, economia unei societăţi umane în regim socialist sfârşeşte prin a se reduce la proceduri gospodăreşti ultrascurte şi repetitive, cu utilizarea unui minimum de capital şi cu posibilităţi reduse de ajustare la dorinţe noi. Consecinţa este că însuşi timpul – în accepţiunea praxeologică a unei distincţii între prezent şi viitor – încetează de a mai juca vreun rol în activitatea oamenilor. Bărbaţi şi femei, în existenţa lor lipsită de capital, de pe o zi pe alta, încep să resimtă timpul asemenea fiarelor sălbatice – nu activ, ca un mijloc de planificare şi acţiune, ci în mod pasiv, ca simplă durată.

Omenirea ca forţă teleologică în univers este, prin urmare, cu necesitate rezultatul fenomenelor inextricabil corelate care sunt calculul economic şi capitalul. Astfel, socialismul extermină, la propriu, nu doar economia şi societatea, ci şi intelectul şi spiritul uman... Conexiunea între ecologism şi socialism devine şi mai clară atunci când realizăm că ceea ce socialismul provoacă în mod neintenţionat – abolirea umanităţii ca forţă teleologică, ce adaptează natura scopurilor sale – este tocmai ţelul programului ecologist radical.

Deoarece guvernul nu produce nimic de preţ în termenii estimărilor sociale, el nu poate decât să furnizeze bunăstare unora, sifonând resurse a căror dizlocare distruge aranjamentele economice pe care se întemeiază bunăstarea altora. Tentativele de remediere a efectelor distructive imputabile politicilor sale precedente, atunci când acestea se dovedesc aducătoare de impopularitate politică, conduc statul asistenţial spre comiterea altor acte distructive izolate, până când sfârşeşte, cu o ultimă şi crudă ironie, prin a adopta politica de distrugere integrală a societăţii şi a bunăstării umane, care este socialismul.”

Joseph T. Salerno

Comentează [5]
© Institutul Ludwig von Mises - România

Ce le-a făcut Statul banilor noştri?

Murray N. Rothbard

Ce le-a facut Statul banilor nostri?

Despre carte:

Ce le-a făcut Statul banilor noştri? este fără îndoială cea mai bună carte de introducere în problematica monedei scrisă vreodată. Ce sunt banii? Cum apar ei şi la ce sunt utili? Ce sunt şi cum funcţionează băncile? Care-i rolul Băncii Centrale? Şi mai ales care-i rolul Statului în toată această afacere? sunt doar câteva dintre întrebările la care Murray Rothbard răspunde magistral – atât pe gustul celui mai exigent specialist, cât şi pe înţelesul oricărui om inteligent, dispus să-şi pună mintea la contribuţie pentru a înţelege realităţile care îl înconjoară. Şi răspunsurile nu sunt – garantat – parte a locurilor comune, îmbâcsite, neclare şi fals sofisticate ale discuţiilor monetare (şi economice, în general) cu care cititorul român este obişnuit. Că moneda este o marfă ca toate celelalte şi nu „simbol”, „convenţie socială” sau „atribut al suveranităţii naţionale”; că, prin urmare, ea ar putea fi furnizată la fel de bine în acelaşi regim cu roşiile, ciocolata şi guma de mestecat – la piaţă; că băncile operează cu „rezerve fracţionare” – nu fac distincţia între depozite şi credite, dând cu împrumut inclusiv resursele pe care ar trebui să le ţină „la vedere” – fiind prin aceasta inerent falimentare; că Banca Centrală nu este altceva decât temelia acestui deloc onorabil aranjament etatist-bancar; că în plus, ea nu facilitează decât exproprierea unei mari părţi a populaţiei prin taxa ascunsă a inflaţiei, în beneficiul statului şi al clientelei acestuia; că, atât istoric cât şi teoretic, cel mai viabil sistem monetar a fost, şi ramâne, etalonul aur clasic – toate acestea, şi multe altele, devin clare după lectura micului tratat rothbardian.

Postfaţa lui Jörg Guido Hülsmann (aici) completează fericit analiza, satisfăcând şi curiozitatea doritorilor de analiză aplicată la realităţile recente. Sistemul Monetar European şi Euro sunt evaluate, prelungind perspectiva rothbardiană, şi sunt descoperite a fi deficitare.

Citiţi aici recenzia scrisă de Cristian Comănescu.


© Institutul Ludwig von Mises - România