New Deal-ul, un „startap” tehnocrat

New Deal-ul, un „startap” tehnocrat

436

Versiunea curentă, mainstream, care circulă despre New Deal este că a fost un vast program de cheltuieli publice susținute de numeroase legi și acte normative, cu scopul contracarării efectelor crizei economice din 1920-1930. O restartare a economiei americane prin intervenția statului. Se pot face multe discuții despre această versiune, majoritatea fiind circumscrise ideii că intervenția trebuia să se realizeze în alte sectoare și să vizeze alte scopuri.

Mai puțin vehiculată istoric este ideea (puțin probabilă de altfel pentru establishment-ul intelectual mainstream) că evenimentele din 1929-1930 pot fi ele însele produsul intervenției guvernamentale, context în care ceea ce s-ar cuveni a discuta nu e amploarea intervenției, ci însăși legitimitatea existenței sale.

Însă ceea ce preocupă această postare nu e cauza crizei din 1929-1930, ci filozofia din spatele programului New Deal – oferit ca soluție la ieșirea din criză – din perspectiva autorului cărții The Managerial Revolution. What is Happening in the World, James Burnham.

Pentru Burnham, New Deal-ul sau newdealism-ul este o ideologie managerială anticapitalistă. Și, ca orice ideologie managerială (categorie la care Burnham mai adaugă Leninismul, Stalinismul, Fascismul și Tehnocrația) ea exprimă un crez fundamental progresist: acela că intervenția statului în problemele sociale și economice (ingineria socială, căci background-ul managerilor are să fie ingineresc) este soluția unui viitor mai bun. Statul – în viziunea managerială, tehnocrată – este deci populat cu ingineri, liberi să-și pună în practică planurile de modelare a societății, de-a fir a păr, ca și cum individul și societatea ar fi două piese pe tabla de șah.

Că așa au stat lucrurile din punct de vedere istoric, Burnham confirmă menționând valurile de migrație a inginerilor școliți în Occident către Estul socialist (încă din perioada bolșevică), care aveau să fie principala rezervă de cadre tehnocrate utilizată în planificarea economică. Interesant de remarcat este orientarea vădit anti-capitalistă a politicilor New Deal, pe care Burnham o sesizează, fiind elocvent următorul pasaj:

New Dealism too has spread abroad the stress on the state as against the individual, planning as against private enterprise, jobs (even if relief jobs) against of opportunities, security against initiative, "human rights" against "property rights." There can be no doubt that the psychological effect of New Dealism has been what the capitalists say it has been: to undermine public confidence in capitalist ideas and rights and institutions. Its most distinctive features help to prepare the minds of the masses for the acceptance of the managerial social structure.

Cât despre influența mișcării tehnocrate americane asupra politicilor New Deal, sau că politica nouă a anilor ’30 viza tipul acesta de background profesional ingineresc în administrația de stat, stau mărturie vorbele lui Howard Scott, unul dintre fondatorii mișcării tehnocrate.

It is well to note here that the Roosevelt administration in giving birth to the New Deal did its best to grace the arrival of its new political child and vest it with a semblance of social vision, by drawing into the administration every erstwhile Technocrat or one-time associate of mine. The list is a long one — Leon Henderson was made Federal Price Administrator. Leland Olds was made Federal Power Administrator. Otto Byers was made Deputy Administrator of the ODT (Office of Defense Transportation) of the United States. Otto Byers was a professional engineer in the employ of the Baltimore and Ohio Railroad. He and Stuart Chase were the chief researchers of the Technical Alliance, in doing the report, submitted by the Technical Alliance to the operating Railroad Brotherhoods of United States. Dr. Richard T. Tolman was made Atomic Representative of the Combined Chiefs of Staff of United States and Great Britain. Stuart Chase, Bassett Jones, Frederick Ackerman, Harold Loeb, Felix Fraser, Montgomery Schuyler, Dal Hitchcock and many others were all on the federal payroll of the Roosevelt Administration. John Carmody was head of Rural Electrification and later of the Maritime Commission, and last but not least, in charge of distribution of funds in Europe of the EAC, the European Advisory Commission, in the distribution of Marshall Plan Funds.

Recomandări bibliografice:

Burnham, James, The Managerial Revolution. What is Happening in the World, New York, John Day Co., 1941

Scott, Howard, Faulkner, J.K., History and Purpose of Technocracy, Exchange of letters, The Northwest Tehnocrat, no. 220, 1965

Avatar photo
Scris de
Andreas Stamate-Ștefan
Discută

Autori la MisesRo

Arhivă

Abonare

Newsletter MisesRo

Frecvență

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?