New Deal-ul, un „startap” tehnocrat

Andreas Stamate-Ştefan · 14 mai 2019

Versiunea curentă, mainstream, care circulă despre New Deal este că a fost un vast program de cheltuieli publice susţinute de numeroase legi şi acte normative, cu scopul contracarării efectelor crizei economice din 1920-1930. O restartare a economiei americane prin intervenţia statului. Se pot face multe discuţii despre această versiune, majoritatea fiind circumscrise ideii că intervenţia trebuia să se realizeze în alte sectoare şi să vizeze alte scopuri.

Mai puţin vehiculată istoric este ideea (puţin probabilă de altfel pentru establishment-ul intelectual mainstream) că evenimentele din 1929-1930 pot fi ele însele produsul intervenţiei guvernamentale, context în care ceea ce s-ar cuveni a discuta nu e amploarea intervenţiei, ci însăşi legitimitatea existenţei sale.

Însă ceea ce preocupă această postare nu e cauza crizei din 1929-1930, ci filozofia din spatele programului New Deal – oferit ca soluţie la ieşirea din criză – din perspectiva autorului cărţii The Managerial Revolution. What is Happening in the World, James Burnham.

Pentru Burnham, New Deal-ul sau newdealism-ul este o ideologie managerială anticapitalistă. Şi, ca orice ideologie managerială (categorie la care Burnham mai adaugă Leninismul, Stalinismul, Fascismul şi Tehnocraţia) ea exprimă un crez fundamental progresist: acela că intervenţia statului în problemele sociale şi economice (ingineria socială, căci background-ul managerilor are să fie ingineresc) este soluţia unui viitor mai bun. Statul – în viziunea managerială, tehnocrată – este deci populat cu ingineri, liberi să-şi pună în practică planurile de modelare a societăţii, de-a fir a păr, ca şi cum individul şi societatea ar fi două piese pe tabla de şah.

Că aşa au stat lucrurile din punct de vedere istoric, Burnham confirmă menţionând valurile de migraţie a inginerilor şcoliţi în Occident către Estul socialist (încă din perioada bolşevică), care aveau să fie principala rezervă de cadre tehnocrate utilizată în planificarea economică. Interesant de remarcat este orientarea vădit anti-capitalistă a politicilor New Deal, pe care Burnham o sesizează, fiind elocvent următorul pasaj:

New Dealism too has spread abroad the stress on the state as against the individual, planning as against private enterprise, jobs (even if relief jobs) against of opportunities, security against initiative, "human rights" against "property rights." There can be no doubt that the psychological effect of New Dealism has been what the capitalists say it has been: to undermine public confidence in capitalist ideas and rights and institutions. Its most distinctive features help to prepare the minds of the masses for the acceptance of the managerial social structure.

Cât despre influenţa mişcării tehnocrate americane asupra politicilor New Deal, sau că politica nouă a anilor ’30 viza tipul acesta de background profesional ingineresc în administraţia de stat, stau mărturie vorbele lui Howard Scott, unul dintre fondatorii mişcării tehnocrate.

It is well to note here that the Roosevelt administration in giving birth to the New Deal did its best to grace the arrival of its new political child and vest it with a semblance of social vision, by drawing into the administration every erstwhile Technocrat or one-time associate of mine. The list is a long one -- Leon Henderson was made Federal Price Administrator. Leland Olds was made Federal Power Administrator. Otto Byers was made Deputy Administrator of the ODT (Office of Defense Transportation) of the United States. Otto Byers was a professional engineer in the employ of the Baltimore and Ohio Railroad. He and Stuart Chase were the chief researchers of the Technical Alliance, in doing the report, submitted by the Technical Alliance to the operating Railroad Brotherhoods of United States. Dr. Richard T. Tolman was made Atomic Representative of the Combined Chiefs of Staff of United States and Great Britain. Stuart Chase, Bassett Jones, Frederick Ackerman, Harold Loeb, Felix Fraser, Montgomery Schuyler, Dal Hitchcock and many others were all on the federal payroll of the Roosevelt Administration. John Carmody was head of Rural Electrification and later of the Maritime Commission, and last but not least, in charge of distribution of funds in Europe of the EAC, the European Advisory Commission, in the distribution of Marshall Plan Funds.

Recomandări bibliografice:

Burnham, James, The Managerial Revolution. What is Happening in the World, New York, John Day Co., 1941

Scott, Howard, Faulkner, J.K., History and Purpose of Technocracy, Exchange of letters, The Northwest Tehnocrat, no. 220, 1965

·

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)