Explicaţii hayekiene la problema ostilităţii faţă de comerţ şi comercianţi

Andreas Stamate-Ştefan · 20 aprilie 2019

În lucrarea The Fatal Conceit (1988), Friedrich Hayek oferă câteva explicaţii interesante la atitudinea relativ ostilă, în general, faţă de comerţ şi comercianţi. În esenţă, aceştia n-au avut parte de o atitudine favorabilă de-alungul istoriei dintr-un motiv legat de misteriozitatea şi necunoaşterea legilor care guvernează fenomenul comercial. Sau chiar o anumită teamă de aceste legi.

În parte, asta s-a datorat – spune Hayek, încercând o poziţie de neutralitate teologică – unui primitivism religios, antropomorfism sau animism, adică atribuirea de însuşiri umane obiectelor, fenomenelor şi divinităţii, fapt explicabil psihologic ca o reacţie la necunoscut. În economie, animismul intervine atunci când conferim unui fenomen precum comerţul şi efectelor sale un caracter deliberat, de a fi creaţia unei minţi, un „designer”, deci postulăm în mod necesar şi un deliberator.

If we give to the complex structures resulting from the interaction of individual economies a name that suggests that they are deliberate constructions, this yields the personification or animism to which, as we have seen, so many misconceptions of the processes of human interaction are due, and which we are at pains to escape (p. 111).

În domeniul economic (şi, ca subdomeniu, cel comercial) deşi se observau unele legi la lucru (abundenţa unor bunuri scade preţurile, raritatea altora ridică preţurile, valoarea permanent în schimbare a bunurilor) faptul că păreau a fi necontrolate, neorganizate de nimeni genera teamă. Asta ar explica de ce uneori, comercianţii, prin abilitatea lor de a specula diferenţele între preţuri şi de a intui vadurile comerciale, erau priviţi cu suspiciune şi teamă, la care se adăuga şi potenţialul lor coroziv pentru substratul cultural local.

They engaged in something like the transformation of the non-material in altering the value of goods. How could the power of things to satisfy human needs change without a change in their quantity? (p. 90)

The mysteries of the trades' meant that some gained from knowledge that others lacked, a knowledge the more mysterious in that it often dealt with foreign - and perhaps even disgusting - customs, as well as unknown lands: lands of legend and rumour (p. 91).

Trebuia ca în spatele unor astfel de activităţi să stea o magie, sau cel puţin ceva de natură ocultă. Utilizarea de către însuşi Adam Smith a expresiei „mâna invizibilă”, care este practic un fel de ethos al ordinii pieţei, trădează aceeaşi credinţă, că în mod necesar lucrurile nu pot fi „de capul lor”. Iar dacă nu sunt „de capul lor”, trebuie ca în mod necesar să fie controlate de o forţă ocultă.

Such distrust and fear have, since antiquity and in many parts of the world, led ordinary people as well as socialist thinkers to regard trade not only as distinct from material production, not only as chaotic and superfluous in itself, not only as a methodological mistake, as it were, but also as suspicious, inferior, dishonest, and contemptible (p. 90).

Hayek demonstrează cum inclusiv scepticismul intelectualilor faţă de comerţ şi comercianţi, se bazează în profunzime tot pe o credinţă animistă, de invocare a unei raţiuni supreme unificatoare, atotcuprinzătoare a fenomenelor economice şi sociale. Echivalentul creştin al acestei idei ar fi că Dumnezeu nu doar dispune ci şi ordonă cum să se desfăşoare comerţul, predetermină evoluţia economică şi socială, ceea ce nu doar că anulează libertatea fiinţei de a acţiona, dar o şi absolvă de potenţialele consecinţe, de vreme ce nu are capacitatea de a alege.

De aici şi ideea că în spatele acestor fenomene trebuie să stea un ordonator, un planificator. Astfel, autorul ajunge la concluzia că este explicabil de ce majoritatea intelectualilor sunt socialişti, aducând aici nume mari în discuţie, cum este Albert Einstein, Bertrand Russel sau John Maynard Keynes. Socialismul devine practic un imperativ al stării de teamă în faţa comerciantului (şi a pieţei în general), sintetizabil într-o formulă normativ morală potrivit căreia acesta/aceasta chiar nu trebuie să fie lăsat(ă) „de capul lui/ei”. În consecinţă, socialismul secularizează minima religiozitate animistă, prin aceea că raţiunea unificatoare, voinţa divină e coborâtă forţat din cosmos la nivelul precarităţii umane. Planificatorul sau ordonatorul devine chiar omul, sau un colectiv de oameni.

Numai că în cazul ordinii pieţei, lucrurile stau diferit, nefiind la lucru după opinia lui Hayek nicio raţiune supremă care deliberează, alta decât minţile, abilităţile şi ierarhiile de scopuri specifice tuturor indivizilor care participă la această ordine.

It is necessary to be constantly reminded that the economy the market produces is not really like products of deliberate human design but is a structure which, while in some respects resembling an economy, in other regards, particularly in not serving a unitary hierarchy of ends, differs fundamentally from a true economy (p. 111).

Gradul de abstractizare şi complexitatea inerente înţelegerii ideii că toţi prin acţiunile noastre, şi constrânşi în acelaşi timp de legi economice, producem ceea ce se numeşte ordinea pieţei, i-a determinat pe mulţi dintre intelectuali să considere piaţa, comerţul şi activitatea economică în general, ca fiind ceva superfluu. Tot atât de grea este şi înţelegerea ideii că, tocmai pentru că e vorba de multe voinţe şi acţiuni umane la lucru în ordinea pieţei, aceasta nu e pretabilă la experimente controlate de tip tehnocratic, deoarece este violat însăşi principiul său fondator. Mai mult, nici nu prea pare că s-a înţeles.

Ignorance of the function of trade, which led initially to fear, and in the Middle Ages to uninformed regulation, and which only comparatively recently yielded to better understanding, has, then, now been revived in a new pseudo-scientific form. In this form it lends itself to attempts at technocratic economic manipulation which, when they inevitably fail, encourage a modern form of distrust of ‘capitalism’ (p. 101).

Un alt motiv care îşi propune să limpezească înţelegerea atitudinii nefavorabile faţă de comerţ este unul mai tehnic, care trimite la o idee elaborată târziu, în perioada modernă. Este vorba despre separaţia (artificială, nefundamentată ştiinţific) dintre producţie şi distribuţie/comerţ. Ele sunt imposibil de separat empiric, neavând o existenţă distinctă. Sunt separabile doar analitic, cu rol pedagogic. În realitate producţia este posibilă numai ca urmare a aprovizionării cu factori de producţie, cu bunuri ce urmează ca împreună să compună un bun final, un bun de consum.

Aprovizionarea este o activitate ce presupune calcul economic, prospectarea pieţelor şi identificarea factorilor de producţie la acele preţuri care pot susţine producţia bunului final. Însă din punct de vedere economic, aprovizionarea poate fi privită ca un import, deci un schimb de bani pe bunuri, şi invers. Fără acest schimb, producţia este imposibilă, şi comerţul deopotrivă. Cine nu sesizează importanţa schimbului, a comerţului pentru producţie, priveşte producţia ca fiind activitatea esenţială, generatoare de valoare, iar distribuţia, comerţul, ca o activitate inutilă, de redistribuire a valorii dintr-un loc în altul, fără a aduce ceva în plus. Hayek arată cum valoarea comerţului stă tocmai în a fi indispensabil producţiei, motiv pentru care nu ar trebui privite distinct.

S-ar putea spune că şi aici, ca în multe alte cazuri, este vorba de eroarea geamului spart, sau mai general, de ceea ce se vede şi ceea ce se vede mai puţin dintr-un anumit fenomen. Ceea ce se vede în cazul comerţului este comerciantul care cumpără mai ieftin dintr-un punct A şi vinde mai scump într-un punct B, dar ceea ce se vede mai puţin sunt posibilităţile de producţie care stau în spatele fiecăreia dintre acţiuni. În punctul A, banii plătiţi de comerciant pe un bun pot alimenta unele procese productive, iar în punctul B, bunurile furnizate de comerciant, în mod asemănător pot fi cumpărate de indivizi interesaţi în a le coopta într-o structură productivă.


© Institutul Ludwig von Mises - România
Opiniile exprimate de autor în acest articol nu sunt numaidecât şi ale Institutului Mises - România.

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)