Mic tratat de ipocrizie democratică

Andreas Stamate-Ştefan · 19 aprilie 2019

Pentru cine crede că statul democratic îşi tratează cetăţenii ca subiecţi de drept.

Dacă votează ieşirea din UE, se cheamă că cetăţenii nu ştiu ce fac, sunt needucaţi politic. Dacă totuşi se întâmplă e vorba de un accident al democraţiei

Dacă votează partide extremiste, se cheamă că cetăţenii, din nou, n-au educaţie politică şi nu ştiu ce votează

Dacă ar fi să virăm banii europeni direct în buzunarele cetăţenilor, se cheamă că aceştia sunt prea proşti ca să ştie ce să facă cu ei

Dacă ar fi să privatizăm sistemul de pensii, se cheamă că cetăţenii sunt, din nou, mult prea proşti şi ignoranţi ca să se priceapă la investiţia în propriul viitor

Dacă ar fi să lăsăm cetăţenii să aleagă standarde monetare alternative la fiat standard-ul actual, se cheamă că ei pot destabiliza, pune în pericol sistemul financiar-bancar

Dacă ar fi să privatizăm sistemul de educaţie se cheamă că părinţii (altminteri buni votanţi) nu pot cunoaşte cu adevărat nevoile educaţionale ale odraslelor lor (chiar şi atunci când părinţii sunt profesori cu patalama de la stat)

Dacă ar fi să întrebăm cetăţenii despre dezirabilitatea prezenţei ţării noastre pe anumite fronturi de război cu care n-avem nici în clin nici în mânecă, se cheamă că nu cunoşti jocul geopolitic şi duci liberalismul la extrem

Dacă ar fi să privatizăm acţiunile de sustainable development, adică să le dezetatizăm, se cheamă că cetăţenii singuri nu pot acţiona în această direcţie, ei fiind nişte iraţionali consumatori de carne, păduri, plastice, motorină, haine făcute cu mâna copiilor etc.

Dacă ar fi să liberalizăm piaţa produselor narcotice se cheamă că cetăţenii devin brusc o masă de exaltaţi care vor sfârşi înnecaţi de praful de coca

Dacă ar fi să se pună problema unui referendum privind legalizarea relaţiilor homosexuale, se cheamă că cei care-l organizează şi participă votând NU nu sunt suficienţi de progresişti şi deschişi la minte. Dacă totuşi asta se întâmplă, va fi vorba doar de un accident al democraţiei

Dacă ar fi să ne relaxăm în privinţa dezechilibrelor balanţei de plăţi, se cheamă că cetăţenii nu pot cunoaşte în mod real ce trebuie produs/importat/exportat.

Dacă ar fi să întrebăm părinţii dacă aceştia doresc sau nu să-şi vaccineze copiii, se cheamă că alegerile lor nu pot fi legitime pentru că nu cunosc toate datele problemei, mulţi dintre ei fiind părinţi neglijenţi la sănătatea propriului copil

Dacă ar fi să întrebăm cetăţenii prin referendum dacă sunt de acord cu primirea de emigranţi, se cheamă că e un referendum rasist, xenofob şi incompatibil cu principiile organizaţiilor internaţionale şi lumii democratice. Referendumul ar fi iarăşi candidat la poziţia de accident al democraţiei.

Dacă ar fi să lăsăm consumatorii să evalueze şi acţioneze în cazul prejudiciilor produse de distorsionarea concurenţei pe piaţă (monopoluri, carteluri etc.) se cheamă că aceştia nu cunosc bine domeniul şi implicaţiile sale în ansamblu şi oricum n-au puterea economică necesară să facă diferenţa

Dacă ar fi să liberalizăm piaţa anchetelor penale pentru a avea acces la cercetări independente privind corupţia, se cheamă că cetăţenii nu se pot ocupa de astfel de acţiuni, căci nu sunt şcoliţi în sensul acesta

Dacă ar fi să liberalizăm piaţa serviciilor de sănătate (preţuri şi producţie) se cheamă că cetăţenii, prin alegerile lor ca producători sau consumatori, vor contribui în mod nefericit la scumpirea produselor şi serviciilor şi astfel la privarea de sănătate a anumitor categorii

Pentru toate acestea şi pentru mai multe, ţi se cere votul nu pentru a produce o schimbare, ci pentru a păstra status-quo-ul în privinţa drepturilor tale fundamentale: a menţine monopolul statului pe toate aceste domenii. Eşti atât de bun şi de preţios la vot pentru că nu demonstrezi că îţi poţi recupera libertăţile economice. Un politician care te respectă foarte mult în preajma alegerilor şi a votului, dar care nu a ridicat niciodată problema libertăţilor tale economice confiscate de către stat, cel mai probabil e un politician care-şi doreşte menţinerea status-quo-ului, fără să fie în mod necesar rău intenţionat. În fapt acest politician nu crede în puterea ta personală de a schimba lucrurile şi e dornic să te facă să crezi că cedându-i lui această putere îţi poate aduce binele. Contestă asta şi vezi care dintre politicieni va fi de acord. Cei care vor fi de acord sunt şi cei care sunt dispuşi să-ţi restaureze drepturile. Situaţia totuşi încă nu e pierdută. Prin educaţie ne putem schimba, în măsura în care nu dorim să ajungem în situaţia de a fi buni doar de vot.

·

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)