Misterele activităţii bancare şi ale crizelor economice

Mihai-Vladimir Topan

John Taylor Gatto spunea undeva că între deficienţele majore ale sistemului educaţional contemporan se numără şi aceea că nu îi pregăteşte pe tineri să înţeleagă şi să se descurce în marile sisteme sociale care le vor marca, direct sau indirect, viaţa după şcoală: armata, biserica, poliţia, fiscul, sistemul medical, parlamentul, guvernul, sistemul judiciar şi în general autorităţile centrale, asociaţiile de locatari, autorităţile locale, sistemul de pensii etc. În astfel de sisteme nestudiate şi neînţelese, tinerii, altfel intens şcolarizaţi, ajung ulterior în bună măsură cetăţeni captivi. Cam ca nişte veritabili hamsteri, agitându-se neputincioşi şi angoasaţi în roţile diverselor structuri sociale, la mila Domnului, în concurenţă şi ea cu eforturile de tip antreprenoriat politic ale celor care, înţelegând sistemele, vor să le folosească pentru a trăi, vorba lui Frederic Bastiat, pe seama celorlalţi.

Unul dintre aceste sisteme este şi cel monetar-bancar. Astăzi aproape toată lumea are un card bancar de debit (şi un cont bancar aferent); multă lume are credite ipotecare sau imobiliare sau de consum; mulţi au (prin străinătăţi) venituri în alte valute decât leul etc. Aşa încât, fenomene precum inflaţia, cursul de schimb sau rata dobânzii le afectează cât se poate de direct avuţia, veniturile şi nivelul de trai. E, prin urmare, un semn de minorat intelectual (dar nu numai), a nu înţelege cât de cât cadrele în care se determină sau se formează aceste fenomene şi magnitudini economice.

Programul Misterele activităţii bancare şi ale crizelor economice le propune participanţilor parcurgerea şi discutarea a două texte clasice ale tradiţiei austriece de analiză economică: Murray N. Rothbard, The Mystery of Banking şi colecţia editată de Richard M. Ebeling, intitulată The Austrian Theory of the Trade Cycle (cu texte scurte şi la obiect din Mises, Rothbard, Hayek, Haberler şi Garrison).

The Mystery of Banking este una dintre cărţile subestimate şi sub utilizate ale lui Murray Rothbard. Aşa cum Ce le-a făcut Statul banilor noştri? este probabil cea mai bună introducere în tema monedei, cartea aici propusă este cea mai scurtă şi sigură rută de a înţelege, în interconectarea lor, banii, băncile comerciale şi banca centrală. Subtilităţile greu accesibile ale teoriei monetare cumulate cu tehnicalităţile cu iz magico-tehnocrat ale activităţii bancare (ambele ridicate la pătrat când vine vorba de instituţia modernă a băncii centrale) fac din acest domeniu un tărâm neprietenos, ostil. Iar opinia publică faţă cu el un tărâm fertil pentru neînţelegeri, mituri, erori mai mult sau mai puţin grosolane, laolaltă cu supărări când nu e cazul şi cu totală lipsă de supărare acolo unde ar fi cazul. Ca în toate domeniile în care a scris, şi-n acesta – poate mai ales în acesta – Rothbard vântură rapid ceaţa care obscurizează peisajul, punând repede şi temeinic bazele înţelegerii banilor şi a pieţei pe care se formează preţul lor, adică puterea de cumpărare a banilor, prin jocul clasic între cererea şi oferta de bani (la rândul lor, simplu şi clar tratate şi explicate). De asemenea, activitatea bancară este şi ea explicată pornind de la operaţiunile pure care-i dau sens (depozitarea şi intermedierea de credit), dar şi amestecarea acestora în formula contemporană de funcţionare a sistemului, care poartă numele – cumva tabu – de rezerve fracţionare. Cum acest tip de activitate bancară are probleme inerente de stabilitate şi viabilitate, Rothbard are pregătit gata terenul de introducere a noţiunii de bancă centrală, care devine astfel instituţie şi pas logic necesare în viabilizarea sistemului. Dacă v-aţi pus vreodată întrebări de tipul: trebuie necesarmente să existe o bancă centrală? dacă da, de ce anume? dacă nu, de ce au mai apărut, totuşi? şi, până la urmă cum au apărut primele şi principalele bănci centrale? – atunci cartea lui Rothbard este locul unor răspunsuri clare, inteligibile şi simple (în cel mai bun sens al cuvântului). Ea are de asemenea şi multe alte discuţii utile pe care nu e locul să le inventariem exhaustiv aici, dar care pot lumina semnificativ înţelegerea unor fenomene de la Bitcoin până la recent mult discutatul ROBOR.

Un beneficiu – iniţial colateral, ulterior poate chiar central – al discuţiilor despre bani şi activitate bancară este înţelegerea cauzelor crizelor economice din economia modernă. Cea mai coerentă explicaţie a fenomenului este, după părerea noastră, cea a Şcolii Austriece. De aici şi ce-a de a doua propunere din cadrul programului de mentorat: The Austrian Theory of the Trade Cycle (ed. Richard Ebeling). Din această perspectivă, la baza fenomenului modern al ciclurilor de afaceri nu stă nici lăcomia, nici vreo ciclicitate inerentă funcţionării naturale a economiei (soluţia comodă, şi frauduloasă, prin care transformăm dilema în lămurire şi întrebarea în propriul său răspuns) ci expansiunea creditului. Adică o ofertă de credit peste economisirea reală a populaţiei. Discuţiile despre bani şi bănci anterioare sunt în măsură să ne lămurească cum anume se întâmplă acest lucru. Descrierea acestei expansiuni – prin natura lucrurilor – nesustenabile a creditului, laolaltă cu implicaţiile ei în structura producţiei şi cu deznodământul inevitabil constituie substanţa teoriei crizelor economice ciclice. Şi poate că discutarea acestei teme este cu atât mai oportună, cu cât tot mai multă lume vorbeşte de iminenţa unei noi crize la nivel global.

Mai multe detalii aici.

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)