Rothbard despre ce poate şi ce nu poate face sau spune un adevărat liberal

Institutul Mises · 15 februarie 2019

Criticând, în ultimul capitol al Manifestului libertarian, două poziţii opuse, sectarismul de stânga şi oportunismul de dreapta, Rothbard oferă următorul scurt ghid de conduită pentru activiştii şi politicienii liberali:

Dacă, aşadar, liberalul trebuie să fie adeptul atingerii imediate a libertăţii şi abolirii etatismului, şi dacă gradualismul în teorie este contradictoriu cu acest ţel primordial, ce altă poziţie strategică mai poate lua un liberal în lumea de azi? Trebuie să se limiteze neapărat doar la a susţine abolirea imediată? „Măsurile de tranziţie”, paşii practici către libertate, sunt în mod necesar ilegitime? Nu, pentru că astfel ar cădea în cealaltă capcană strategică, cea a „sectarismului de stânga”. Dacă liberalii au fost prea des oportunişti care pierd din vedere sau îşi subminează ţelul ultim, există şi unii care au greşit în direcţia opusă: temându-se şi condamnând orice avans spre idee ca pe o inevitabilă trădare a ţelului însuşi. Tragedia este că aceşti sectanţi, condamnând orice avans care nu ajunge la ţel, nu fac decât ca ţelul însuşi să fie unul zadarnic şi inutil. Oricât de încântaţi am fi cu toţii să atingem libertatea totală dintr-o singură lovitură, şansele realiste ale unui astfel de măreţ salt sunt limitate. Schimbarea socială nu este întotdeauna infinitezimală şi treptată, dar nici nu se întâmplă de obicei într-o singură etapă. În respingerea oricăror abordări tranziţionale ale scopului, aşadar, aceşti liberali sectari fac ca însuşi scopul să fie imposibil de atins vreodată. Deci, sectarii pot, în ultimă instanţă, să „lichideze” scopul pur în aceeaşi măsură ca oportuniştii înşişi.

Este destul de ciudat că una şi aceeaşi persoană, câteodată, baleiază de la una din aceste erori opuse, la cealaltă, în ambele cazuri dispreţuind corecta cale strategică. Astfel, pierzându-şi cumpătul, după ani de zile în care şi-a reiterat puritatea fără a face avansuri în lumea reală, sectarul de stânga poate să sară direct în hăţişul oportunismului de dreapta, în căutarea unui cât de mic avans pe termen scurt, chiar şi cu costul scopului său ultim. Sau, oportunistul de dreapta, fiind din ce în ce mai dezgustat de compromisurile sale proprii, sau ale colegilor, de abandonarea integrităţii intelectuale şi a scopurilor ultime, poate sări direct la sectarismul de stânga, deplângând orice ierarhizare a priorităţilor strategice pentru atingerea acestor scopuri. În acest fel, cele două deviaţii opuse se hrănesc şi întăresc una pe alta, şi ambele zădărnicesc efortul de atingere a scopului liberal.

Atunci, cum putem şti dacă o jumătate de măsură sau o cerinţă de tranziţie ar trebui considerată un pas înainte sau condamnată ca trădare oportunistă? Există două criterii de importanţă vitală pentru a răspunde acestei întrebări cruciale: (1) ca, oricare ar fi cerinţele tranziţionale, scopul ultim al libertăţii să fie întotdeauna avut în vedere ca ţel dorit; şi (2) ca nici un pas sau mijloc să nu contrazică vreodată scopul ultim. O cerinţă pe termen scurt poate că nu ne va duce atât de departe pe cât ne dorim, dar trebuie să fie întotdeauna compatibilă cu scopul final; dacă nu, scopul pe termen scurt va lucra contra scopului pe termen lung, iar lichidarea oportunistă a principiului liberal se va fi activat.

Mai multe, aici.

·

Comentarii

  1. Buna ziua. Am unele carti de economie pe care caut sa le vand. Cartile sunt in stare foarte buna si la preturi mult sub cele de achizitie. In principal e vorba de Human Action; Money, Bank Credit and Economic Cycles; A Monetary History of the United States; Theory of the Consumption Function si Oxford Dictionary of English (in 2 volume mari).
    In Sibiu nu se mai gaseste anticariat, si oricum consider oportun intai sa intreb daca sunt doritori in mediul in care aceste carti sunt mai cautate. Editiile sunt mai vechi – nu mai stiu precis anul dar cand mi-am cumparat de pe amazon cartea domnului Huerta de Soto „Money, Bank credit, Economic cycles” alaturi de celelalte carti nu a existat traducerea in romana, care a aparut dupa cateva luni de la achizitie doar.
    Va deranjeaza daca postez aici o lista de preturi si telefon de contact pt. carti?

    Dan · 15 martie 2019, 09:53 · #

  2. Bună ziua,
    Abia acum am văzut comentariul dumneavoastră. Da, puteţi pune anunţ de vânzare.

    Institutul Mises · 2 mai 2019, 19:06 · #

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)