Împotriva Consiliului Concurenţei

Tudor Gherasim Smirna · 01 februarie 2019

Un comentariu prilejuit de recentele ştiri despre amenzile date de Consiliul Concurenţei:

Mega Image avea un magazin pe strada Icoanei. A venit consiliul concurenţei si a zis că au „cvasi-monopol mini-zonal”. Cea mai simpatică sintagmă sub care lucrează pumnii „mei minte economică nu are” consiliului concurenţei. Mega Image a făcut un aranjament prin care în loc a apărut un magazin Anabella, cu profil similar cu Mega Image. Doar că… nu era acelaşi lucru. Ca o dovadă a artei de a crea o afacere de succes, o artă în care fiecare detaliu contează, de la construirea mărcii, la căldura luminii şi amplasarea rafturilor, ba chiar până la tipul mânerului de la uşa de intrare şi trecând prin zeci de mii de astfel de decizii aparent insignifiante, la fiecare nivel al structurii foarte complexe a unei astfel de afaceri, Anabella a sucombat după vreun an. Acum spaţiul acela stă neutilizat.

Cui trebuie să mulţumeacă piaţa, vânzătorul Mega Image şi clienţii săi? Unor specialişti în concurenţă dintr-o birocraţie care trece cu tancul prin piaţă, dă cu ciocanul în ordinea contractuală şi taie amenzile cu secera. Ca, de altfel, orice birocraţie, oricât de bine intenţionată şi oricât de virtuos condusă de oameni care altfel pot dovedi o (trecută) inteligenţă fină, cu articole academice şi estetisme liberale expuse prin reviste pentru dialog social (care au rol de a spăla cumva păcatele diametral opuse – foarte concrete şi antiliberale – din câmpul muncii).

Recent, Consiliul Concurenţei a lovit din nou, în supermaket-uri de această dată. Bucuria ingoranţilor care nu înţeleg sau urăsc, adesea pe bani, dar poate şi visceral, mecanismele pieţei.
Întrebare: credeţi că amenzile imense date de Consiliul Concurenţei ajută vreodată consumatorii? La marjele mici, bazate pe volum, ale supermarketurilor (care sunt manifestări ale regulii capitaliste a producţiei de masă pentru nevoile maselor), un 0.1% din cifra de afaceri (amenda minimă dată de Consiliul Concurenţei) poate însemna foarte mult din profit (acel surplus efemer care îi spune unei afaceri că face bine ceea ce face).
Ajung aceste amenzi la consumatori vreodată? Dacă ar fi în favoarea consumatorilor, ne-ar chema cu bonurile să ne întoarcă o parte din suprapreţul luat de supermarket. Aţi auzit de aşa ceva?

Consiliul Concurenţei este o instituţie justificată de o eroare intelectuală, acea Nirvana Fallacy de care vorbea economistul Harold Demsetz. Când ai o idee complet nerealistă despre ce ar trebui să fie concurenţa, tot ce vezi în realitate sunt defecte, market failures. O instituţie construită (la noi şi în alte ţări) ca un ciocan nu va vedea nicăieri decât cuie. Spre bucuria proştilor de socialişti cu bască şi şapcă din aia, ştiţi voi de care.
Dacă mâine ar fi desfiinţat Consiliul Concurenţei, de mâine am duce-o un pic mai bine. Un test acid pentru nocivitatea unei instituţii este dacă vor nesătuii de putere să o acapareze. Face Vâlcov presiuni? Trebuie abolită.

·

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)