Împotriva Consiliului Concurenței

Tudor Gherasim Smirna · 01 februarie 2019

Un comentariu prilejuit de recentele știri despre amenzile date de Consiliul Concurenței:

Mega Image avea un magazin pe strada Icoanei. A venit consiliul concurenței si a zis că au „cvasi-monopol mini-zonal”. Cea mai simpatică sintagmă sub care lucrează pumnii „mei minte economică nu are” consiliului concurenței. Mega Image a făcut un aranjament prin care în loc a apărut un magazin Anabella, cu profil similar cu Mega Image. Doar că… nu era același lucru. Ca o dovadă a artei de a crea o afacere de succes, o artă în care fiecare detaliu contează, de la construirea mărcii, la căldura luminii și amplasarea rafturilor, ba chiar până la tipul mânerului de la ușa de intrare și trecând prin zeci de mii de astfel de decizii aparent insignifiante, la fiecare nivel al structurii foarte complexe a unei astfel de afaceri, Anabella a sucombat după vreun an. Acum spațiul acela stă neutilizat.

Cui trebuie să mulțumeacă piața, vânzătorul Mega Image și clienții săi? Unor specialiști în concurență dintr-o birocrație care trece cu tancul prin piață, dă cu ciocanul în ordinea contractuală și taie amenzile cu secera. Ca, de altfel, orice birocrație, oricât de bine intenționată și oricât de virtuos condusă de oameni care altfel pot dovedi o (trecută) inteligență fină, cu articole academice și estetisme liberale expuse prin reviste pentru dialog social (care au rol de a spăla cumva păcatele diametral opuse – foarte concrete și antiliberale – din câmpul muncii).

Recent, Consiliul Concurenței a lovit din nou, în supermaket-uri de această dată. Bucuria ingoranților care nu înțeleg sau urăsc, adesea pe bani, dar poate și visceral, mecanismele pieței.
Întrebare: credeți că amenzile imense date de Consiliul Concurenței ajută vreodată consumatorii? La marjele mici, bazate pe volum, ale supermarketurilor (care sunt manifestări ale regulii capitaliste a producției de masă pentru nevoile maselor), un 0.1% din cifra de afaceri (amenda minimă dată de Consiliul Concurenței) poate însemna foarte mult din profit (acel surplus efemer care îi spune unei afaceri că face bine ceea ce face).
Ajung aceste amenzi la consumatori vreodată? Dacă ar fi în favoarea consumatorilor, ne-ar chema cu bonurile să ne întoarcă o parte din supraprețul luat de supermarket. Ați auzit de așa ceva?

Consiliul Concurenței este o instituție justificată de o eroare intelectuală, acea Nirvana Fallacy de care vorbea economistul Harold Demsetz. Când ai o idee complet nerealistă despre ce ar trebui să fie concurența, tot ce vezi în realitate sunt defecte, market failures. O instituție construită (la noi și în alte țări) ca un ciocan nu va vedea nicăieri decât cuie. Spre bucuria proștilor de socialiști cu bască și șapcă din aia, știți voi de care.
Dacă mâine ar fi desființat Consiliul Concurenței, de mâine am duce-o un pic mai bine. Un test acid pentru nocivitatea unei instituții este dacă vor nesătuii de putere să o acapareze. Face Vâlcov presiuni? Trebuie abolită.

·

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)