Mihai Eminescu și Carl Menger. Scurt moment de istorie contrafactuală

Andreas Stamate-Ștefan · 15 ianuarie 2019

Cum ar fi fost să descoperim în biografia lui Mihai Eminescu (1850-1889), poetul național, că a frecventat cursurile lui Carl Menger (1840-1921), fondatorul școlii Austriece de economie? Sau măcar că i-ar fi căzut în mâini Principiile (1871) lui Menger? Ar fi fost frumos, dar...istoria este alta. Dintr-o biografie alcătuită riguros de criticul literar George Călinescu, impresionant de generoasă în detalii, aflăm că Eminescu frecventa între 1869 și 1872 cursurile Universității din Viena, alături de alți colegi bucovineni de care era mai atașat. Ioan Slavici, arădean, este și el printre cursanții Universității, fiind relativ apropiat de Eminescu în anii vienezi. Deși curicula aleasă de poet viza filozofia, istoria și dreptul, preocupările nu erau cu totul mărginite la acestea.

Poetul mergea însă și la alte cursuri, la care-l mîna un program ieșit din necesități interne, și poate cu mai multă plăcere la acestea din urmă decît la acelea la care era înscris. Colegii îl întîlneau la prelegerile lui Lorenz Stein de filosofia dreptului, economie politică, științe financiare și administrative (Călinescu, 1983, p. 138).

Un an sau poate câteva luni au lipsit pentru ca din curicula lui Eminescu să facă parte și unul din cursurile ținute de Carl Menger la Universitatea din Viena. Semestrul de iarnă 1871-1872 este ultimul la Viena pentru Eminescu, în timp ce, pentru Menger, anul 1872 este anul în care încearcă (nefiindu-i foarte ușor, pare-se) să-și susțină teza de abilitare (Habilitation), condiție ce îi permite să devină lector la Universitate (Privat Dozent). Dificultățile lui Menger de a-și susține teza de abilitare vin din opoziția manifestată față de acesta de către nimeni altul decât Lorenz von Stein, profesor de economie politică. Stein este cel care introduce ideile socialismului francez utopic în spațiul german și austriac.

At the University of Vienna, Menger faced the determined opposition of Lorenz von Stein, the great champion of French socialism in Germany and Austria. Stein rejected Menger’s first petition for the Habilitation degree, accepting his application only after Menger had his Principles printed by the Vienna publisher Wilhelm Braumüller at his own expense and sent a proof of the first two chapters to Stein. Having accepted his application, Stein still failed Menger for the degree. After several favorable reviews of his book appeared in German professional journals, Menger applied again and this time he passed (...) In all his academic endeavors, Menger met with the continued resistance of the department, which was run by a group under Stein’s leadership. (Hülsmann, 2007, p. 136-137)

Stein dezvoltă într-una din cărțile sale din 1842 ideea că mișcările ideologice socialiste și comuniste prezente în Franța sunt rezultatul unui conflict între clase (cei care dispun de proprietate privată și cei care nu dispun), iar Marx o preia, fundamentându-și pe ea conceptul de proletariat. Așa cum arată Rothbard, însă, în timp ce Stein avertiza despre pericolul unui conflict ireconciliabil între aceste clase, Marx sanctifică rolul istoric revoluționar al proletariatului în rezolvarea acestui conflict (Rothbard, 1995, p. 322).

Din perspectiva climatului intelectual, în anii 1870, istoricismul era linia oficială a universităților germane (Mises, 2001), deci bănuim că Eminescu luase contact cu acesta prin intermediul disciplinelor studiate, mai ales în cadrul economiei politice. Reamintim că istoricismul german neagă posibilitatea dezvoltării unor teorii universale în domeniul economic, deci neagă practic posibilitatea unei științe economice. Alături de perspectivele socialiste predate de Stein, acesta poate fi un alt motiv explicativ al eventualelor inconsistențe economice ale poetului.

Speculând, Eminescu, curios și rebel din fire, devorator în acei ani de cărți de toate felurile, ar fi participat probabil la cursurile lui Menger, întrucât cu siguranță l-ar fi atras seriozitatea și rigurozitatea academică a profesorului. Sau cel puțin măcar pentru a-și mai rotunji întrucâtva firea enciclopedică. Ce ar fi însemnat, însă, Menger pentru Eminescu poate fi subiectul unei cărți. Deocamdată, singura legătură între Eminescu și școala austriacă este o stradă, Wollzeile, unde Eminescu obișnuia să-și bea cafeaua în anii studenției la Viena, alături de mulți alți români veniți la studii, și unde – pură întâmplare – avea să locuiască la începutul secolului XX (începând cu 1912), Ludwig von Mises, ultimul cavaler al liberalismului.

Referințe

Călinescu, George, Viața lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, Colecția Biblioteca pentru toți, București, 1983

Hülsmann, Jörg G., Mises. The Last Knight of Liberalism, The Ludwig von Mises Institute, Auburn, Alabama, 2007

Mises, Ludwig, O perspectivă istorică asupra școlii austriece de economie, Institutul Ludwig von Mises România, 2001, traducere de Dan Cristian Comănescu, disponibilă online la https://mises.ro/274/o-perspectiva-istorica-asupra-colii-austriece-de-economie

Rothbard, Murray N., An Austrian Perspective on the History of Economic Thought. Classical Economics, The Ludwig von Mises Institute, Auburn, Alabama, 1995

·

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)