Mihai Eminescu şi Carl Menger. Scurt moment de istorie contrafactuală

Andreas Stamate-Ştefan · 15 ianuarie 2019

Cum ar fi fost să descoperim în biografia lui Mihai Eminescu (1850-1889), poetul naţional, că a frecventat cursurile lui Carl Menger (1840-1921), fondatorul şcolii Austriece de economie? Sau măcar că i-ar fi căzut în mâini Principiile (1871) lui Menger? Ar fi fost frumos, dar...istoria este alta. Dintr-o biografie alcătuită riguros de criticul literar George Călinescu, impresionant de generoasă în detalii, aflăm că Eminescu frecventa între 1869 şi 1872 cursurile Universităţii din Viena, alături de alţi colegi bucovineni de care era mai ataşat. Ioan Slavici, arădean, este şi el printre cursanţii Universităţii, fiind relativ apropiat de Eminescu în anii vienezi. Deşi curicula aleasă de poet viza filozofia, istoria şi dreptul, preocupările nu erau cu totul mărginite la acestea.

Poetul mergea însă şi la alte cursuri, la care-l mîna un program ieşit din necesităţi interne, şi poate cu mai multă plăcere la acestea din urmă decît la acelea la care era înscris. Colegii îl întîlneau la prelegerile lui Lorenz Stein de filosofia dreptului, economie politică, ştiinţe financiare şi administrative (Călinescu, 1983, p. 138).

Un an sau poate câteva luni au lipsit pentru ca din curicula lui Eminescu să facă parte şi unul din cursurile ţinute de Carl Menger la Universitatea din Viena. Semestrul de iarnă 1871-1872 este ultimul la Viena pentru Eminescu, în timp ce, pentru Menger, anul 1872 este anul în care încearcă (nefiindu-i foarte uşor, pare-se) să-şi susţină teza de abilitare (Habilitation), condiţie ce îi permite să devină lector la Universitate (Privat Dozent). Dificultăţile lui Menger de a-şi susţine teza de abilitare vin din opoziţia manifestată faţă de acesta de către nimeni altul decât Lorenz von Stein, profesor de economie politică. Stein este cel care introduce ideile socialismului francez utopic în spaţiul german şi austriac.

At the University of Vienna, Menger faced the determined opposition of Lorenz von Stein, the great champion of French socialism in Germany and Austria. Stein rejected Menger’s first petition for the Habilitation degree, accepting his application only after Menger had his Principles printed by the Vienna publisher Wilhelm Braumüller at his own expense and sent a proof of the first two chapters to Stein. Having accepted his application, Stein still failed Menger for the degree. After several favorable reviews of his book appeared in German professional journals, Menger applied again and this time he passed (...) In all his academic endeavors, Menger met with the continued resistance of the department, which was run by a group under Stein’s leadership. (Hülsmann, 2007, p. 136-137)

Stein dezvoltă într-una din cărţile sale din 1842 ideea că mişcările ideologice socialiste şi comuniste prezente în Franţa sunt rezultatul unui conflict între clase (cei care dispun de proprietate privată şi cei care nu dispun), iar Marx o preia, fundamentându-şi pe ea conceptul de proletariat. Aşa cum arată Rothbard, însă, în timp ce Stein avertiza despre pericolul unui conflict ireconciliabil între aceste clase, Marx sanctifică rolul istoric revoluţionar al proletariatului în rezolvarea acestui conflict (Rothbard, 1995, p. 322).

Din perspectiva climatului intelectual, în anii 1870, istoricismul era linia oficială a universităţilor germane (Mises, 2001), deci bănuim că Eminescu luase contact cu acesta prin intermediul disciplinelor studiate, mai ales în cadrul economiei politice. Reamintim că istoricismul german neagă posibilitatea dezvoltării unor teorii universale în domeniul economic, deci neagă practic posibilitatea unei ştiinţe economice. Alături de perspectivele socialiste predate de Stein, acesta poate fi un alt motiv explicativ al eventualelor inconsistenţe economice ale poetului.

Speculând, Eminescu, curios şi rebel din fire, devorator în acei ani de cărţi de toate felurile, ar fi participat probabil la cursurile lui Menger, întrucât cu siguranţă l-ar fi atras seriozitatea şi rigurozitatea academică a profesorului. Sau cel puţin măcar pentru a-şi mai rotunji întrucâtva firea enciclopedică. Ce ar fi însemnat, însă, Menger pentru Eminescu poate fi subiectul unei cărţi. Deocamdată, singura legătură între Eminescu şi şcoala austriacă este o stradă, Wollzeile, unde Eminescu obişnuia să-şi bea cafeaua în anii studenţiei la Viena, alături de mulţi alţi români veniţi la studii, şi unde – pură întâmplare – avea să locuiască la începutul secolului XX (începând cu 1912), Ludwig von Mises, ultimul cavaler al liberalismului.

Referinţe

Călinescu, George, Viaţa lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, Colecţia Biblioteca pentru toţi, Bucureşti, 1983

Hülsmann, Jörg G., Mises. The Last Knight of Liberalism, The Ludwig von Mises Institute, Auburn, Alabama, 2007

Mises, Ludwig, O perspectivă istorică asupra şcolii austriece de economie, Institutul Ludwig von Mises România, 2001, traducere de Dan Cristian Comănescu, disponibilă online la https://mises.ro/274/o-perspectiva-istorica-asupra-colii-austriece-de-economie

Rothbard, Murray N., An Austrian Perspective on the History of Economic Thought. Classical Economics, The Ludwig von Mises Institute, Auburn, Alabama, 1995

·

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)