Un nou capitol din Manifestul Liberal

Tudor Smirna · 13 decembrie 2018

Institutul Mises se aproprie, prin publicarea online a capitolului 11 din Manifestul liberal de Murray Rothbard, de finalizarea traducerii şi de publicarea în variantă tipărită a acestei cărţi esenţiale.

Rothbard vorbeşte aici despre cum ar putea arăta funcţionarea în regim de piaţă a unui domeniu fundamental, gestionat tradiţional în regim de planificare centrală (cu toate că nu întotdeauna: aveţi în text o scurtă istorie a drumurilor private). Oricât ar părea de „revoluţionar” şi de controversat, acest capitol din „Manifestul liberal” trebuie şi el citit în ideea că nu poate fi adusă normalitatea, eficienţa şi chiar frumuseţea pieţei în societate fără a o face în primul rând în domenii cheie. Reformele de cosmetizare n-au nici o şansă pe termen lung. Trebuie măcar să ne punem astfel de probleme radicale:

11. Sectorul public, II: Şoselele şi străzile

Un paragraf remarcabil, în care vorbeşte despre cum s-ar putea soluţiona congestionarea traficului prin mecanismul pieţei, este acesta:

Cum ar arăta un sistem raţional de preţuri, un sistem instituit de proprietarii de drumuri private? În primul rând, autostrăzile ar introduce plăţi, în special în puncte convenabile precum intrările în oraşe, sau la poduri şi tunele, dar nu aşa cum se practică acum. Preţurile ar fi mult mai mari la orele de vârf (de exemplu, în duminicile de vară) decât la orele mai libere. Pe o piaţă liberă, cererea mai mare la orele de vârf ar duce la o creştere a preţului până la nivelul descongestionării şi stabilirii unei circulaţii normale. Dar – ar putea întreba cititorii – oamenii nu trebuie să ajungă la lucru? Sigur, dar nu trebuie să ajungă în propriile lor maşini. Unii navetişti ar renunţa cu totul şi s-ar muta înapoi în oraş; alţii ar adopta soluţii de folosire în comun a maşinilor; iar alţii ar folosi autobuzele şi trenurile. Astfel, utilizarea drumurilor la ore de vârf ar fi rezervată acelora care sunt cei mai dornici să plătească preţul de piaţă. Alţii, de asemenea, vor încerca să-şi adapteze orele de lucru astfel încât să vină şi să plece eşalonat. Şi călătorii de week-end vor şofa mai puţin sau îşi vor eşalona cursele. În fine, profiturile crescute obţinute pentru poduri şi tunele, de exemplu, vor stimula firmele private să construiască mai multe astfel de utilităţi. Construcţia de drumuri va fi guvernată nu de lupta pentru subvenţii a grupurilor de presiune, ci de cererea eficientă şi calculele de cost specifice pieţei.

Aici şi în pasajele următoare, Rothbard anticipează, acum aproape 50 de ani, soluţii de partajare şi de facturare a traficului care se pot vedea acum la lucru în cazul unor servicii de tip Uber. Acest lucru, pe lângă viziunea lui Rothbard, ne mai relevă şi rimtul foarte lent în care a progresat acest domeniu gestionat prin planificare centrală.

·

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)