Şcoala Monetară vs. Şcoala Bancară: ecourile româneşti ale dezbaterii

Tudor Smirna · 20 noiembrie 2018

În calitate de beneficiar al bursei Ştefan Odobleja de la New Europe College, în 2016-2017, am cercetat gândirea economică românească din perioada Micii Uniri şi până la înfiinţarea Băncii Naţionale a României, deci dintre 1860 şi 1880. Miza a fost înţelegerea procesului de înfiinţare a băncii centrale româneşti.

Chestiunea este foarte interesantă, pentru că înfiinţarea BNR în 1880 şi încercările care au precedat evenimentul nu au fost lipsite de discuţii şi controverse. În Occident a avut loc o largă dezbatere asupra problemelor monetare şi bancare, prin care s-au cristalizat concepte şi s-a avansat ştiinţa economică. Ideea de bancă centrală a fost ea însăşi îndelung discutată chiar în perioada formării statului român modern şi a instituţiilor sale bancare.

Discuţiile nu au rămas fără ecou în lumea românească. Chiar dacă pare că Banca Naţională a României a fost adoptată fără prea multe ezitări, ca un import necesar şi urgent, de minţile luminate ale vremii în contra forţelor reacţionare incapabile să se despartă de trecut, o privire mai atentă duce la descoperirea unui tablou diferit. Banca centrală, pentru multă vreme punct terminus al dinamicii intervenţionismului monetar-bancar, a fost şi încă este o opţiune instituţională discutabilă.

Printre cei care au fost preocupaţi de problemele monetare şi bancare se numără Nicolae Suţu, Alexandru Moruzi, Victor Place, Ion Strat, Ion Ghica, D.A. Sturdza, I.C. Brătianu, A. Lahovary, Th. Rosetti şi mulţi alţii. Cercetarea de faţă ne oferă motive să considerăm că, asemenea împărţirii – destul de imperfecte – a gânditorilor şi opinenţilor occidentali în membri ai Şcolii monetare sau ai Şcolii bancare, este cazul să poziţionăm şi noi faţă de cele două Şcoli pe cei care au pledat şi dezbătut în acea perioadă în lumea românească.

Romanian Echoes of the Currency versus Banking Debate: From Unification to the Creation of the National Bank [pdf]

·

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)