Liberalismul: adevărat şi fals

Murray Rothbard

Conţinutul cărţii:
Partea I: Triada liberală (capitole din Manifestul liberal):
7. Împotriva socialismului educaţional
9. Împotriva socialismului monetar
12. În apărarea libertăţii naturale
Partea a II-a: Pseudo-liberalismul:
Războiul, pacea şi statul
Milton Friedman pe înţelesul tuturor
Mitul eficienţei

Despre carte:

Există multe tipuri de liberalism în lumea de azi, dar rothbardianismul rămâne centrul său gravitaţional, primă inspiraţie şi conştiinţă, miezul strategic şi moral, punctul focal al dezbaterilor, chiar şi atunci când numele său este ţinut sub tăcere. Motivul? Murray Rothbard este creatorul liberalismului modern, ideologie şi sistem politic în care se propune evadarea, o dată pentru totdeauna, din capcanele stângii şi ale dreptei, cu ale lor planificări centrale ale felului în care trebuie utilizată puterea statului. Liberalismul este alternativa radicală care arată că puterea statului este imposibilă şi imorală.
„Mr. Libertarian” i se spunea lui Murray N. Rothbard, şi i se mai spunea „Cel mai mare inamic în viaţă al Statului”. Aşa a şi rămas până în ziua de azi. Sigur, a avut mulţi predecesori pe care s-a sprijinit: tradiţia liberalismului clasic, Şcoala austriacă de economie, tradiţia americană anti-război şi tradiţia drepturilor naturale. Însă el a fost cel care a strâns împreună aceste părţi, într-un sistem unitar care, la o primă vedere, pare lipsit de plauzibilitate, dar care, odată definit şi apărat de Rothbard, se dovedeşte a fi de neocolit.

Lew Rockwell

În această carte au fost cuprinse şase texte, în două calupuri de câte trei, ca înfruntare între adevăr şi minciună, între ceea ce este liberalismul autentic şi ceea ce este considerat, din păcate prea adesea, a fi. Primele trei texte, „triada liberală”, sunt capitole din Manifestul liberal, despre cele mai importante domenii cu care ar trebui să înceapă reconstrucţia libertăţii: educaţia, moneda şi protecţia. Următoarele trei sunt critici atât de devastatoare cum numai Rothbard ştia să le facă, la adresa unor exponenţi notorii ai conservatorismului, monetarism-keynesismului şi neoclasicismului. Rothbard arată că războiul nu este liberal, o bună parte din propunerile lui Friedman nu sunt liberale şi ideea unei eficienţe care face abstracţie de persoană şi de proprietatea sa, nu este nici ea liberală.

Tudor Smirna

Comentează
© Institutul Ludwig von Mises - România

Cinci eseuri monetare în tradiţia Şcolii austriece

Block, Hoppe, Huerta de Soto, Hülsmann (Glăvan, Smirna, ed.)

Carte editată de Institutul Ludwig von Mises România în colaborare cu Centrul Rothbard/Universitatea Româno-Americană

Conţinutul cărţii:

Prefaţă, de Bogdan Glăvan

Cum sunt posibili banii discreţionari?

Împotriva mijloacelor fiduciare

Băncile centrale şi sistemul de free-banking cu rezerve fracţionare

Politica monetară optimă, de Jörg Guido Hülsmann

Etalonul aur: critica lui Friedman, Mundell, Hayek şi Greenspan din perspectiva filosofiei liberei întreprinderi, de Walter Block

Despre carte:

Chiar dacă discuţia cauzelor problemelor economice pe care le traversăm implică şi alţi factori, comportamentul băncilor şi al autorităţilor monetare este considerat crucial, atât în propagarea exceselor cât şi a declinului. Din nefericire, dezbaterea – care urmăreşte să clarifice rolul statului în acest domeniu, respectiv meritele pieţei libere versus avantajele intervenţiei guvernului – este purtată oarecum haotic şi nici un rezultat satisfăcător nu se întrevede.
Cartea de faţă cuprinde cinci eseuri despre teoria monetară scrise de careul de aşi al Şcolii Austriece de economie contemporane: Walter Block, Hans-Hermann Hoppe, Jesús Huerta de Soto şi Jörg Guido Hülsmann.
Cele cinci articole cuprinse în acest volum se concentrează pe două probleme fundamentale ale teoriei monetare, în absenţa elucidării cărora economiştii nu pot emite pretenţia că stăpânesc sau înţeleg toate celelalte subiecte de discuţie asociate în mod uzual domeniului financiar-monetar. Prima dintre ele vizează rolul monedei discreţionare, de hârtie (fiat money): originea banilor de hârtie, avantajele/dezavantajele banilor de hârtie în comparaţie cu banii-marfă, efectele politizării producţiei monetare. A doua problemă este cea a activităţii bancare cu rezerve fracţionare şi se referă concret la (in)compatibilitatea dintre practicarea rezervelor fracţionare şi principiile economiei de piaţă, efectele dezechilibrante ale emisiunii de mediu fiduciar, dinamica intervenţionismului în activitatea bancară.

Bogdan Glăvan

Comentează [2]
© Institutul Ludwig von Mises - România

Economia în şapte lecţii

Ludwig von Mises

În această carte găsiţi lecţiile argentiniene – editate anterior sub titlul Capitalismul şi duşmanii săi – cu o addenda despre ciclul economic şi o postfaţă de Murray Rothbard.

Conţinutul cărţii:

Prefaţă, de Tudor Smirna
Politici economice. Gânduri pentru cei de azi şi cei de mâine., de Ludwig von Mises
Ciclul economic şi expansiunea creditelor: consecinţele economice ale banilor ieftini, de Ludwig von Mises
Ludwig von Mises pe înţelesul tuturor, de Murray Rothbard

„Pentru bolnavii de colectivism, o cură cu gândirea lui Ludwig von Mises constituie una dintre puţinele şanse de însănătoşire. Seria de conferinţe pe care publicul românesc o are acum în faţă este cea mai scurtă carte sigură despre adevărurile economice. Din acest motiv, ea reprezintă un aliat preţios al spiritelor libere şi un duşman al bigotismului intelectual.”

Horia-Roman Patapievici

„Ludwig von Mises rămâne cel mai eminent economist al tuturor timpurilor, înainte şi după care logica acţiunii umane într-un sistem bazat pe diviziunea spaţio-temporală intensă a muncii se reduce la note de subsol. În particular, el a făcut posibilă înţelegerea democraţiei ca paravan politic al domniei falsificatorilor de bani şi – mai general – a dinamicii maligne a mijloacelor politice moderne ca dimensiune inerentă aceleiaşi dezlănţuiri programatice a patimii achizitive şi derivatelor ei care, într-o lume contrafactuală de „îngeri şi demoni libertarieni”, ar fi dat direcţia capitalistă de dezvoltare a ordinii proprietăţii private.”

Dan Cristian Comănescu

Cartea conţine în primul rând cele şase prelegeri susţinute de Mises la Buenos Aires în 1958 şi publicate postum în limba engleză, în anul 1979, sub titlul Economic Policy: Thoughts for today and Tomorrow. Prelegerile erau adresate unui public începător şi, de aceea, sunt ideale pentru un prim contact cu modul de gândire al lui Mises şi al Şcolii austriece. Aceste lecţii argentiniene sunt însoţite de memoriul despre ciclul economic pe care Mises l-a pregătit în 1946 în calitate de consultant pentru un grup de oameni de afaceri.

Cele şapte lecţii misesiene sunt completate de o concentrată biografie intelectuală a autorului, publicată iniţial de Rothbard în 1973. Prin căldură, strălucire şi luciditate, această scurtă lucrare clasică e depăşită doar de exhaustiva biografie misesiană a lui J.G. Hülsmann. Profunzimea istorică şi accentul pus pe praxeologie şi pe metoda marginalistă, aplicate îndeosebi la teoria monetară, recomandă eseul ca pe o necesară lectură timpurie pentru toţi începătorii de orientare misesiană.

Astfel rotunjit, acest volum este important pentru că tratează simplu câteva chestiuni esenţiale pentru convieţuirea oamenilor în societate. Înţelegerea lor sau schimbarea punctului de vedere asupra lor în direcţia sugerată de Mises şi Rothbard se aseamănă unei schimbări bruşte de mediu, unei treceri subite de la întuneric la lumină.

Comentează [4]
© Institutul Ludwig von Mises - România

Teoria socialismului şi a capitalismului

Hans-Hermann Hoppe

Conţinutul cărţii:

Teoria socialismului şi a capitalismului, cu două capitole suplimentare:
Activitatea bancară, statele-naţiune şi politica internaţională
Constituţia şi strategia libertăţii

„Alături de Manifestul liberal al lui Murray Rothbard, această carte încapsulează ce ar trebui să ştie orice bacalaureat despre teoria comparată a sistemelor politico-economice moderne. Printre ştiintele omului căzut din har, economia şi etica proprietăţii private tot mai contrafactuale şi ale agresiunii instituţionalizate tot mai actuale îşi dovedesc la superlativ aptitudinea de a explica dinamica devolutivă a competiţiei pentru materie şi putere. Sesizând ordinea proprietăţii private exclusiv în ipostaza ei progresiv capitalistă, profesorul Hoppe demonstrează fără dificultate superioritatea economică şi etică relativă a acestui tip ideal, faţă de sistemele alternative, ideale sau existente, compatibile cu orientarea programatic pământească şi (deci) consumeristă a omului recent. Paradoxul creşterii sufocante a statului, în ciuda iraţionalităţii sale sociale, ţine însă de o cvasi-implacabilă logică a stimulentelor şi efectelor socio-psihologice perverse asociate dinamicii sale interne, care probabil nu pot fi depăşite de sugestii strategice care nu „sparg” şi cutia presupoziţiilor teo-antropologice scolastico-nihiliste ale autorului.”

Dan Cristian Comănescu

„Volumul de faţă conţine una dintre cele mai importante lucrări ale lui Hans-Hermann Hoppe – Teoria socialismului şi a capitalismului – o analiză comparativă a sistemelor sociale nu doar din punct de vedere economic, ci şi filosofic, etic şi sociologic.”

Ionela Bălţătescu

„O carte extrem de reuşită din multe puncte de vedere. În afara faptului că sintetizează foarte bine şi explică într-o manieră facilă perspectiva economică austriacă, Hoppe reuşeşte să îmbine plăcut teoria mai mult sau mai puţin aridă cu exemple empirice bine alese şi uşor de înţeles. Totuşi, probabil cele mai atractive aspecte al cărţii sunt clasificarea ingenioasă a diverselor tipuri de socialism şi critica sitemelor de guvernare social democrate şi conservatoare.”

Alexandru Pătruţi

Comentează [2]
© Institutul Ludwig von Mises - România

Birocraţia şi imposibilitatea planificării raţionale în regim socialist

Ludwig von Mises

Conţinutul cărţii:

Cartea a fost publicată cu sprijinul Fundaţiei Horia Rusu.

„Imposibilitatea calculelor de rentabilitate în cadrul monopolurilor coercitive condamnă la haos economic atât socialismul global, cât şi presupusele întreprinderi legitime ale statului minimal sau limitat, începând cu “protecţia” etatistă a proprietăţii. În ciuda eforturilor lui Mises de a salva ceva din onorabilitatea şi perspectivele unor insule de birocraţie statală de taifunul propriului său argument, îndreptat iniţial doar împotriva socialismului de tip sovietic, cititorul atent al acestei cărţi va desprinde singur concluzia ineluctabilă la care aveau să ajungă cercetătorii critici ai logicii acţiunii politice, începând de la Murray N. Rothbard şi Antony de Jasay: orice stat presupune ordinea proprietăţii private, pe care tinde să o paraziteze până la pulverizarea ei în cel mai abject război legalizat al tuturor împotriva tuturor.”

Dan Cristian Comănescu

„Deşi Birocraţia (1944) a fost pentru Mises prilejul unei completări a discuţiei iniţiate în articolul din 1920 despre calculul economic în societatea socialistă şi expandate ulterior în Socialismul. O analiză sociologică (1922), ea poate la fel de bine sluji ca punct de pornire în această discuţie. Mai ales că, în prezent, realitatea istorică pune înaintea observatorului nu atât cazuri de socialism sau capitalism cât mai apropiate de forma pură, cât, cu precădere, sisteme intervenţioniste, îmbâcsite tocmai de spiritul birocratic, magistral evocat de Mises în rândurile acestei lucrări.”

Vlad Topan

„Problema principală în luptele politice din zilele noastre este dacă societatea trebuie să fie organizată pe baza proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie (capitalism, sistemul de piaţă) sau pe baza controlului public asupra mijloacelor de producţie (socialism, comunism, economie planificată). Capitalismul înseamnă libera întreprindere, suveranitatea consumatorilor în problemele economice şi suveranitatea alegătorilor în probleme politice. Socialismul înseamnă control guvernamental total asupra fiecărei sfere a vieţii individului şi supremaţia fără restricţii a guvernului în ceea ce priveşte capacitatea lui ca administrator central al managementului de producţie. Nu există nici un compromis posibil între aceste două sisteme. Contrar unei păreri greşite asupra unei căi de mijloc, nu este posibil un al treilea sistem, model al unei ordini sociale permanente. Cetăţenii trebuie să aleagă între capitalism şi socialism sau, aşa cum spun mulţi americani, între modul de viaţă american şi cel rusesc. Oricine care, în această controversă, ar fi de partea capitalismului trebuie să o facă în mod franc şi direct. Trebuie să acorde sprijin proprietăţii private şi liberei întreprinderi. Degeaba se mulţumeşte cineva cu atacarea unor măsuri menite să paveze drumul către socialism. Este inutil să lupţi împotriva fenomenului însoţitor, şi nu împotriva tendinţei către totalitarism. Este nefolositor să se insiste doar asupra criticării birocratismului.”

Ludwig von Mises

„Fiecare pas ce ne îndepărtează de proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie şi de utilizarea banilor ne îndepărtează, deopotrivă, şi de economia raţională.”

Ludwig von Mises

„Dată fiind imposibilitatea clădirii şi menţinerii unei structuri a capitalului în absenţa calculului monetar, economia unei societăţi umane în regim socialist sfârşeşte prin a se reduce la proceduri gospodăreşti ultrascurte şi repetitive, cu utilizarea unui minimum de capital şi cu posibilităţi reduse de ajustare la dorinţe noi. Consecinţa este că însuşi timpul – în accepţiunea praxeologică a unei distincţii între prezent şi viitor – încetează de a mai juca vreun rol în activitatea oamenilor. Bărbaţi şi femei, în existenţa lor lipsită de capital, de pe o zi pe alta, încep să resimtă timpul asemenea fiarelor sălbatice – nu activ, ca un mijloc de planificare şi acţiune, ci în mod pasiv, ca simplă durată.

Omenirea ca forţă teleologică în univers este, prin urmare, cu necesitate rezultatul fenomenelor inextricabil corelate care sunt calculul economic şi capitalul. Astfel, socialismul extermină, la propriu, nu doar economia şi societatea, ci şi intelectul şi spiritul uman... Conexiunea între ecologism şi socialism devine şi mai clară atunci când realizăm că ceea ce socialismul provoacă în mod neintenţionat – abolirea umanităţii ca forţă teleologică, ce adaptează natura scopurilor sale – este tocmai ţelul programului ecologist radical.

Deoarece guvernul nu produce nimic de preţ în termenii estimărilor sociale, el nu poate decât să furnizeze bunăstare unora, sifonând resurse a căror dizlocare distruge aranjamentele economice pe care se întemeiază bunăstarea altora. Tentativele de remediere a efectelor distructive imputabile politicilor sale precedente, atunci când acestea se dovedesc aducătoare de impopularitate politică, conduc statul asistenţial spre comiterea altor acte distructive izolate, până când sfârşeşte, cu o ultimă şi crudă ironie, prin a adopta politica de distrugere integrală a societăţii şi a bunăstării umane, care este socialismul.”

Joseph T. Salerno

Comentează [5]
© Institutul Ludwig von Mises - România

Ce le-a făcut Statul banilor noştri?

Murray N. Rothbard

Ce le-a facut Statul banilor nostri?

Despre carte:

Ce le-a făcut Statul banilor noştri? este fără îndoială cea mai bună carte de introducere în problematica monedei scrisă vreodată. Ce sunt banii? Cum apar ei şi la ce sunt utili? Ce sunt şi cum funcţionează băncile? Care-i rolul Băncii Centrale? Şi mai ales care-i rolul Statului în toată această afacere? sunt doar câteva dintre întrebările la care Murray Rothbard răspunde magistral – atât pe gustul celui mai exigent specialist, cât şi pe înţelesul oricărui om inteligent, dispus să-şi pună mintea la contribuţie pentru a înţelege realităţile care îl înconjoară. Şi răspunsurile nu sunt – garantat – parte a locurilor comune, îmbâcsite, neclare şi fals sofisticate ale discuţiilor monetare (şi economice, în general) cu care cititorul român este obişnuit. Că moneda este o marfă ca toate celelalte şi nu „simbol”, „convenţie socială” sau „atribut al suveranităţii naţionale”; că, prin urmare, ea ar putea fi furnizată la fel de bine în acelaşi regim cu roşiile, ciocolata şi guma de mestecat – la piaţă; că băncile operează cu „rezerve fracţionare” – nu fac distincţia între depozite şi credite, dând cu împrumut inclusiv resursele pe care ar trebui să le ţină „la vedere” – fiind prin aceasta inerent falimentare; că Banca Centrală nu este altceva decât temelia acestui deloc onorabil aranjament etatist-bancar; că în plus, ea nu facilitează decât exproprierea unei mari părţi a populaţiei prin taxa ascunsă a inflaţiei, în beneficiul statului şi al clientelei acestuia; că, atât istoric cât şi teoretic, cel mai viabil sistem monetar a fost, şi ramâne, etalonul aur clasic – toate acestea, şi multe altele, devin clare după lectura micului tratat rothbardian.

Postfaţa lui Jörg Guido Hülsmann (aici) completează fericit analiza, satisfăcând şi curiozitatea doritorilor de analiză aplicată la realităţile recente. Sistemul Monetar European şi Euro sunt evaluate, prelungind perspectiva rothbardiană, şi sunt descoperite a fi deficitare.

Citiţi aici recenzia scrisă de Cristian Comănescu.


© Institutul Ludwig von Mises - România

·