Abandonul şcolar şi ce ne poate învăţa ştiinţa economică

Andreas Stamate-Ştefan · 03 octombrie 2017

Cum ar putea şti un minister al educaţiei (ce să mai vorbim de cel românesc care e la a nu ştiu câta generaţie de cobai educaţionali, mafii ale doctoratelor plagiate şi ale manualelor alternative) ce-şi doresc cei pe care îi constrânge să intre în sistemul său educaţional? Statul centrează, statul dă cu capul. El face şcolile, elaborează traseul obligatoriu (pentru incluziune socială), el separă performanţa de mediocritate. Pe bună dreptate, stăm şi ne întrebăm cum poate selecta statul o echipă de tineri performanţi în matematică, când, la celălalt capăt al mesei, aprobă doctoratele plagiate ale unor politicieni corupţi. Există şi oameni buni, veţi spune, ceea ce este corect, dar totuşi, cum de coabitează cu cei slabi, şi mai important, cum de cei slabi nu pot fi eliminaţi?

Comentează · Citeşte »

Despre concurenţa politică, văzută ca formă de conflict

Mihai-Vladimir Topan · 27 septembrie 2017

Statul este în mod cert, vorba lui Paul Leroy-Beaulieu, ultimul dumnezeu al modernităţii: omnipotent, omniprezent, omniscient, mereu invocat, ca să nu spunem „rugat”. Şi, ca o ironie a sorţii, îl învestim ca structură impersonală cu infinit mai mult decât suntem dispuşi s-o facem pentru fiecare politician sau om de stat luat în parte, oricât de inteligent şi/sau virtuos.

Vestea proastă este că intervenţia statului nu elimină concurenţa, ci doar o transformă. Sursa concurenţei se află în raritatea naturală a resurselor, care e un dat al realităţii, nu – cum poate au impresia unii – un construct ideologic. Nu putem scăpa de concurenţă (mai ales în viaţa socială, care presupune interacţiunea cu semenii noştri) cum nu putem scăpa de gravitaţie. Întrebarea e dacă alegem să convertim provocarea rarităţii economice în cooperare socială sau în competiţie politică.

Comentează · Citeşte »

Importanţa lui Mises şi a „Acţiunii umane”

Mihai-Vladimir Topan · 21 septembrie 2017

Ludwig von Mises este unul dintre acei economişti şi autori în general a căror situaţie poate fi descrisă ca paradoxală. Pe de o parte, cine îşi ia răgazul de a-i consulta opera nu poate să nu constate soliditatea edificiului teoretico-istoric construit de el. Pe de alta, nu îl regăsim în panteonul mainstream-ului actual, ba mai mult, rezervele şi nuanţele în ceea ce-l priveşte (atât pe el cât şi opera sa) par să dea măsura respectabilităţii în arena academică şi nu numai. Aşa încât, cu Mises, omul contemporan fie nu are o întâlnire – şi includ aici şi consultările superficiale din surse indirecte cerute ici colo pe la cursurile de doctrine sau istoria gândirii economice, precum şi înghiţirea pe nemestecate a teoriilor lui care poate duce la un facil ataşament prin care cineva devine misesian aşa cum e şi microbist – fie dacă o are, aceasta devine un eveniment sau experiment crucial.

Comentează · Citeşte »

Concurenţa ca formă de cooperare

Mihai-Vladimir Topan · 24 noiembrie 2016

Mi-a fost dat să aud în ultima vreme, în repetate rânduri că procesul concurenţial din economia de piaţă nu e decât o luptă violentă dusă cu mijloace uşor modificate, dar care în esenţă nu are natură diferită de cea a conflictului propriu-zis. De asemenea, că ar fi o ipostaziere şi o confirmare – poate singura, de altfel – a procesului darwinist de supravieţuire a celui mai puternic şi mai adaptat, sau, cu o altă expresie, legea junglei. Din păcate, această perspectivă – complet eronată şi superficială, după părerea mea – dă apă la moară la cel puţin două categorii de oameni.

Comentează · Citeşte »

Şcolarizarea împotriva educaţiei

Mihai-Vladimir Topan · 27 octombrie 2016

Odată cu Gatto, cred că putem înţelege că educaţia adevărată e o floare mai delicată care nu creşte pe tarlaua cooperativelor şcolare de producţie – „şcolhozuri”, dacă-mi daţi voie să glumesc amar – care sunt şcolile noastre publice, şi care sunt ca atare nereformabile. Soluţiile pe care le întrevede merg în direcţia reîntoarcerii educaţiei în sfera cooperării voluntare fireşti şi a comunităţilor organice: în familie (homeschooling), în parohie, în firmă, în comunitatea locală (câtă vreme există şi este autentică), în şcoli private, organizaţii profesionale etc. Adică acolo de unde a fost luată cu arcanul şi mutată în universul cu aer concentraţionar al învăţământului obligatoriu.

Comentează [3] · Citeşte »

Avuţia raţiunii vs. sărăcia cu duhul

Mihai-Vladimir Topan · 18 martie 2016

Anti-sărăcie. Şi de doi bani teologie, metafizică, antropologie, filozofie politică şi economie. Recentul Pachet integrat pentru combaterea sărăciei, prezentat în şedinţa de guvern din 10 februarie curent şi menit a recupera şi viabiliza un nucleu urgent, pragmatic şi fezabil din Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020 (şi din jurul acesteia) a repus pe ordinea de zi a dezbaterii publice problema sărăciei. (Încet-încet văd că planurile cincinale îşi recâştigă plauzibilitatea în ochii contemporanilor.)

Comentează [1] · Citeşte »

Barnevernet: când statul îşi dezvăluie natura monstruoasă

Tudor Smirna · 07 februarie 2016

Legea pe care o face statul este o altă lege decât cea pe care ar fi făcut-o societatea fără stat (care probabil ar crea sisteme legale concurenţiale). Justiţia pe care o organizează statul pentru a asigura respectarea legii este altfel decât sistemul sau sistemele juridice pe care le-ar fi organizat o societate fără stat. Poliţia de stat este altfel decât agenţiile de protecţie privată pe care le-ar fi creat o societate liberă. Iar multe dintre instituţiile statului nu sunt doar altfel decât cele pe care le-ar fi creat societatea, ci sunt pur şi simplu instituţii care nu ar fi existat într-o societate liberă.

Comentează · Citeşte »

Statul nu poate fi prietenos cu învăţământul privat

Florin Rusu în dialog cu Vlad Topan · 27 octombrie 2015

Tratamentul discriminator de care se “bucură” învăţământul privat din România din partea guvernului a fost în atenţia opiniei publice în ultimele săptămâni, atât impozitarea grădiniţelor, şcolilor sau liceelor private, cât şi neaplicarea principiului “finanţarea urmează elevul” trezind controverse. De altfel, guvernul a anunţat că va scuti, printr-o ordonanţă de urgenţă ce urmează a fi adoptată marţi, unităţile de învăţământ private preuniversitare de la plata impozitului pe profit. Cu toate acestea, a miza pe o atitudine non-discriminatorie, poate chiar prietenoasă, a statului faţă de formele autentice de învăţământ privat ar fi totuna cu a spera de la un monopol protejarea concurenţei, crede Vlad Topan.

Comentează · Citeşte »

Armistiţiul de Crăciun din Primul Război Mondial

John V. Denson · 29 decembrie 2014

Pentru mulţi, sfârşitul războiului şi eşecul păcii au validat încetarea focului de Crăciun ca pe singurul episod cu vreo noimă în acea apocalipsă. A discreditat sloganurile belicoase şi a arătat că oamenii care au luptat şi murit erau, ca de obicei, marionete ale statelor şi ale unor chestiuni care nu aveau mai nimic de-a face cu vieţile lor de fiecare zi. Lumânare aprinsă în bezna Flandrei, armistiţiul a pâlpâit scurt şi acum trăieşte doar în memorii, scrisori, cântece, piese de teatru şi povestiri.

Comentează · Citeşte »

Libertatea

Ludwig von Mises · 19 noiembrie 2014

Îndată ce dispare libertatea economică pe care o acordă economia de piaţă membrilor
săi, toate libertăţile politice şi declaraţiile de drepturi ale omului devin caduce. Drepturile de habeas corpus şi cel la proces cu juraţi sunt nişte vorbe goale dacă, sub pretextul considerentelor de eficienţă economică, autoritatea are puterea deplină de a trimite orice cetăţean îi displace în regiunea arctică sau într-un deşert şi de a-i prescrie acolo “muncă grea” pe viaţă. Libertatea presei este o simplă iluzie dacă autoritatea controlează toate tiparniţele şi fabricile de hârtie. Şi acelaşi lucru se poate spune despre toate celelalte drepturi ale omului.

Comentează [2] · Citeşte »

Precedentele ·