De ce e importantă conştiinţa (pentru un liberal)?
Filmul lui Corneliu Porumboiu, „Poliţist, adjectiv”, atinge o problemă umană ridiculizată puternic de omul modern, atunci când nu este ignorată complet. Tema conştiinţei ocupă ultimele minute ale filmului, dar o face într-un mod care răsplăteşte aşteptarea spectatorului, dupa un periplu minimalist pe străzile, apartamentele şi birourile din Vaslui.
Taxa fast-food: o sănătoasă agresiune
Dacă nu erau de ajuns cele 558 de taxe, impozite şi tarife care agresează continuu, pe toate planurile şi la toate nivelurile activităţile economice din România, cuprinşi de o grijă deosebită pentru cetăţenii acestei patrii, guvernanţii se gândesc ca din martie 2010 să introducă o nouă măsură „benefică sistemului”: taxarea „persoanelor juridice care produc, importă sau prepară alimente nerecomandate cu conţinut crescut de sare, grăsimi, zahăr, cu aditivi alimentari”.
Teoria firmei înainte de Coase: Frederick Barnard Hawley
În acest articol voi încerca să aduc în discuţie un autor american, Frederick Barnard Hawley, care în 1907 scrie un volum de teorie economică – practic un tratat – intitulat Enterprise and the Productive Process în care dă, în ultimă instanţă, o teorie a antreprenoriatului şi a firmei (Hawley 1907). Şi cred că acest lucru poate prezenta interes real, cu atât mai mult cu cât domeniul teoriei firmei este în genere considerat a fi fost iniţiat de intuiţiile şi cercetările lui Ronald H. Coase, începute la rândul lor în anii 1930.
Criza condiționalei lui Geithner
Dacă nu erau banii de la guvern, sistemul bancar american înceta să mai existe. Așa se pare că a afirmat de curând secretarul Trezoreriei americane, Timothy Geithner. Contextul în care a spus-o este afirmația celor de la Goldman Sachs că ar fi trecut prin criză și fără banii de la guvern și că, ergo, au de gând să ofere angajaților lor bonusuri record.
Recenzie: Teoria austriacă postmisesiană a monopolului: Murray Newton Rothbard
Am încercat pe foile de mai sus să scap o culoare puţin mai diferită de celelalte folosite îndelung. O recenzie de culoare diferită, dar care este în rândul celorlalte culori. O recenzie vieneză i-aş putea spune. Şcoala austriacă ia în braţe, prin Murray N. Rothbard, subiectul monopolului şi al competiţiei, cu acelaşi interes manifestat în general faţă de body-ul ştiinţei economice. Foloseşte aceeaşi judecată apriorică, corp al ştiinţei praxeologice de factură misesiană. Suveranitatea consumatorului este un concept foarte uzitat, dar prea puţin corect. Consumatorul este şi producător în acelaşi timp. Deci nu e nepotrivit dacă utilizăm şi suveranitatea producătorului.
