Importanţa lui Mises şi a „Acţiunii umane”

Mihai-Vladimir Topan

Ludwig von Mises este unul dintre acei economişti şi autori în general a căror situaţie poate fi descrisă ca paradoxală. Pe de o parte, cine îşi ia răgazul de a-i consulta opera nu poate să nu constate soliditatea edificiului teoretico-istoric construit de el. Pe de alta, nu îl regăsim în panteonul mainstream-ului actual, ba mai mult, rezervele şi nuanţele în ceea ce-l priveşte (atât pe el cât şi opera sa) par să dea măsura respectabilităţii în arena academică şi nu numai. Aşa încât, cu Mises, omul contemporan fie nu are o întâlnire – şi includ aici şi consultările superficiale din surse indirecte cerute ici colo pe la cursurile de doctrine sau istoria gândirii economice, precum şi înghiţirea pe nemestecate a teoriilor lui care poate duce la un facil ataşament prin care cineva devine misesian aşa cum e şi microbist – fie dacă o are, aceasta devine un eveniment sau experiment crucial.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează · Citeşte »

Avuţia raţiunii vs. sărăcia cu duhul

Mihai-Vladimir Topan

Anti-sărăcie. Şi de doi bani teologie, metafizică, antropologie, filozofie politică şi economie. Recentul Pachet integrat pentru combaterea sărăciei, prezentat în şedinţa de guvern din 10 februarie curent şi menit a recupera şi viabiliza un nucleu urgent, pragmatic şi fezabil din Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020 (şi din jurul acesteia) a repus pe ordinea de zi a dezbaterii publice problema sărăciei. (Încet-încet văd că planurile cincinale îşi recâştigă plauzibilitatea în ochii contemporanilor.)

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează [1] · Citeşte »

Statul nu poate fi prietenos cu învăţământul privat

Florin Rusu în dialog cu Vlad Topan

Tratamentul discriminator de care se “bucură” învăţământul privat din România din partea guvernului a fost în atenţia opiniei publice în ultimele săptămâni, atât impozitarea grădiniţelor, şcolilor sau liceelor private, cât şi neaplicarea principiului “finanţarea urmează elevul” trezind controverse. De altfel, guvernul a anunţat că va scuti, printr-o ordonanţă de urgenţă ce urmează a fi adoptată marţi, unităţile de învăţământ private preuniversitare de la plata impozitului pe profit. Cu toate acestea, a miza pe o atitudine non-discriminatorie, poate chiar prietenoasă, a statului faţă de formele autentice de învăţământ privat ar fi totuna cu a spera de la un monopol protejarea concurenţei, crede Vlad Topan.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează · Citeşte »

William F. Buckley: capcanele pragmatismului politic

Vlad Topan

În acest articol (publicat într-o versiune diferită în revista Idei în dialog), Vlad Topan arată care sunt punctele comune şi diferenţele dintre conservatorism şi liberalism/libertarianism, aducând în discuţie distincţia esenţială dintre viziunea colectivistă şi cea personalistă şi felul în care cele două curente se raportează la ea, prin autori precum William F. Buckley, Jr., Frank Meyer, Nicolae Steinhardt, Murray Rothbard sau Walter Block.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează [1] · Citeşte »

Despre criză, keynesism şi laissez-faire. Vlad Topan în dialog cu Răzvan Enache

Vlad Topan

O variantă mai scurtă a acestui interviu, coroborată cu răspunsurile lui Ionuţ Dumitru, economist şef al Reiffeisen Bank, a apărut în Wall-Street.ro

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează [2] · Citeşte »

Teoria firmei înainte de Coase: Frederick Barnard Hawley

Mihai-Vladimir Topan

În acest articol voi încerca să aduc în discuţie un autor american, Frederick Barnard Hawley, care în 1907 scrie un volum de teorie economică – practic un tratat – intitulat Enterprise and the Productive Process în care dă, în ultimă instanţă, o teorie a antreprenoriatului şi a firmei (Hawley 1907). Şi cred că acest lucru poate prezenta interes real, cu atât mai mult cu cât domeniul teoriei firmei este în genere considerat a fi fost iniţiat de intuiţiile şi cercetările lui Ronald H. Coase, începute la rândul lor în anii 1930.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează [2] · Citeşte »

Proletari din toate tarile, dumiriti-va!

Vlad Topan

Karl Marx spunea in teoria plusvalorii – „piatra unghiulara“ a materialismului istoric, dupa eticheta pusa de Lenin – ca proletarii aloca o parte a zilei de munca pentru asigurarea mijloacelor de subzistenta (munca necesara), iar restul lucreaza gratuit pentru capitalist (supramunca). Asa se acumuleaza capitalul, care in forma sa primitiva este „mânjit de sânge si cu murdarie pe tot trupul, din cap pâna in picioare“.
Vlad Topan sustine ca teoriei marxiste ii lipseste esentialul: Patronul poate sa si piarda! Si, mai mult decat atat, muncitorul primeste bunuri prezente, iar patronul – bunuri viitoare. Cu alte cuvinte, patronul il plateste pe muncitor inainte de a primi banii pe marfurile produse de acesta, dar evident ca n-o va face pe gratis, ci ii cere mai multe bunuri viitoare in schimbul bunurilor pe care le da in prezent.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează [2] · Citeşte »

Părinţii sau statul?

Vlad Topan

Singurii despre care se poate prezuma în mod rezonabil că sunt autentic interesaţi de binele copiilor sunt părinţii. Aşadar lor trebuie să le fie integral şi deplin restituită suveranitatea (dacă vreţi) în materie de educaţie. Nu parlamentului, nu ministerului, nu diverselor comitete şi comiţii sau diverşi inspectori. Iar aceasta este totuna cu libertatea întreprinderii în sfera educaţională (şcoli private, antreprenori, profesori şi certificatori privaţi, în concurenţă). Pentru cei săraci – şcoli ale unor fundaţii caritabile sau umanitare (private), ale unor mănăstiri sau biserici.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează · Citeşte »

Prefaţă la ediţia în limba română

Vlad Topan


Sublimele teze sociale concrete ale comunitarismului

Vlad Topan - recenzie la Andrei Ţăranu , <b>Comunitarismul – doctrina contemporană. O filozofie a binelui comun</b>, Editura Arc, Chişinău, 2005.

Puţine lucruri izbesc astăzi în aşa măsură ca incredibila neînţelegere a liberalismului (derivată, între altele, şi dintr-o neînţelegere comparabilă a ştiinţei economice), care domneşte pretutindeni: printre anumite feţe bisericeşti, în mediile academice, în presă, în discuţiile particulare ale oamenilor din cele mai variate categorii sociale şi specialităţi socio-profesionale, ca să nu mai vorbim de arena politică. Nu cred că există păcat de care liberalismul să scape: sistem prea individualist, promovează egoismul, descurajează caritatea (sau chiar ar da dovadă de o impotenţă fundamentală în acest sens; ba mai mult, ai uneori impresia că liberalismul interzice milostenia şi cumsecădenia în general sub ameninţarea unor cumplite pedepse), promovează kitsch-ul şi subcultura în paralel cu părăsirea valorilor tradiţionale – locale („comunitare”) sau naţionale, este consumerist şi materialist, fără Dumnezeu, este – prin competiţia ce-i stă-n centru ca principiu – cu totul nepropice spiritului de camaraderie, prieteniei, solidarităţii sociale în general, dragostei şi familiei. Şi aţi fi surprinşi cât de mult poate continua această listă.
Comunitarismul nu e decât o formă de exersare – mai mult sau mai puţin voită - în această neînţelegere, care se reduce la prea puţin peste binecunoscutele teze ale statolatriei. Cartea domnului Andrei Ţăranu este un bun prilej pentru a ilustra acest lucru.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează [1] · Citeşte »

Precedentele ·