Final incert pentru competiţia monetară

Marius Spiridon

Turbulentele recente pot duce la o criza similara cu cea din anii ’30, sustin tot mai multi observatori ai pietelor financiare. Din pacate, fiecare criza reprezinta o oportunitate si pentru birocratie de a-si creste atributiile, nu numai o sansa de a indrepta lucrurile in directia buna. Competitia dintre monede poate sfarsi prin impunerea unui aranjament monetar etatist la nivel global.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează · Citeşte »

Ciclul în teoria economică modernă

Marius Spiridon

Teza de doctorat a lui Marius Spiridon:

Lucrarea de faţă nu este o lucrare mainstream, nici metodologic şi nici din alt punct de vedere. Ea pune problemele la un nivel fundamental, atât teoretic cât şi instituţional. La nivel teoretic, lucrarea face parte din tradiţia praxeologică misesiană, centrată pe încrederea în capacitatea raţiunii şi logicii umane în a analiza legile care guvernează acţiunea şi interacţiunile personale, adică ceea ce numim „fenomene sociale”. Acest filon praxeologic este prezent ca un fir roşu pe tot parcursul lucrării, lucrarea însăşi fiind o pledoarie nu numai pentru o anumită explicaţie a ciclului ci şi o ilustrare a fertilităţii intelectuale a acestui tip de demers. Dorinţa de a merge la fundamente, specifică praxeologiei şi ştiinţei economice în general, nu este abandonată nici când vine vorba de palierul instituţional. Cadrul instituţional prezent, printre trăsăturile de bază ale căruia se numără banca centrală, rezerva fracţionară, deficitele bugetare, datoria publică, statul asistenţial etc., nu este luat nici drept singurul posibil şi nici drept cel mai bun fără discuţie. Trebuie distins cu grijă între imposibilitatea naturală şi imposibilitatea ideologică. Cea din urmă nu reprezintă câtuşi de puţin un argument valid împotriva discutării cu seriozitate a meritelor aranjamentelor instituţionale alternative.

publicat în Tratate, Cărţi, Broşuri · · Citeşte »

Heilbroner sau ispita frumuseţii goale

Marius Spiridon

Constantin Noica îşi amintea că în tinereţe obişnuia să spună că el nu face altceva decât să prezinte detaşat doctrinele filozofice. Replica, şoptită la ureche, a unei tinere domnişoare ar fi fost: “lasă că ştim noi că dumneata vrei să ademeneşti lumea în bordelul lui Hegel”. Frumuseţea şi claritatea lui Heilbroner sunt, din păcate, în slujba soluţiilor socialist-intervenţioniste, conducându-l pe cititorul neatent mai degrabă în bordelul keynesist decât în lumea minunată a ordinii naturale şi a ştiinţei economice.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comenteaz? [3] · Citeşte »

FMI şi politicile economice din România

Marius Spiridon

Analizele făcute activităţii FMI pe care publicul larg şi studenţii în economie le citesc sunt construite pe ideea holistă că „o ţară”, în tranziţie sau fostă comunistă, primeşte bani şi credibilitate de la Fond („lucruri foarte bune”) în schimbul angajamentului de a face reforme („un lucru bun”). În loc de evaluări ale efectelor acţiunilor acestei instituţii, suntem puşi în faţa unor descrieri detaliate ale programelor Fondului, senzaţia fiind aceea că rezultatele acestor programe trebuie să fie neapărat bune. Raţionamentul şi argumentaţia sunt înlocuite de senzaţii, de construirea unor mitologii bazate pe superstiţii şi pe afirmaţii nedemonstrate, forţa lor stând în acceptarea lor de către mase, prin repetare obsesivă.
Există studii empirice devastatoare ce detaliază rezultatele nefaste ale acţiunii de decenii a Fondului asupra ţărilor nedezvoltate. Ceea ce noi am încercat să arătăm pe scurt în acest mini-articol este faptul că efectele negative nu sunt întâmplătoare, ci inerente cadrului instituţional şi demersului fundamental al FMI.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comenteaz? · Citeşte »

Statul şi Biserica

Marius Spiridon

Trăsătura fundamentală – şi de accentuat, mai cu seamă astăzi – a propovăduirii şi acţiunii creştine în lume este non-violenţa. Iubirea, practicarea virtuţilor presupun libertatea. Pentru înţelegerea atitudinii ortodoxe faţă de stat este crucial să cunoaştem că acesta din urmă nu poate sprijini un grup din societate decât 1) transferându-i o parte din impozite sau/şi 2) emiţând reglementări în favoarea lui. Ambele modalităţi de a acţiona în favoarea respectivului grup implică utilizarea constrângerii, principiu opus libertăţii şi voluntarismului ortodox. Ideile de "biserica de stat" şi de "stat creştin" trebuie respinse, ele încercând să reunească realităţi incompatibile din punct de vedere al acţiunii. Separarea bisericii de stat nu e decât recunoaşterea faptului că iubirea şi frumuseţea nu pot fi nici decretate, nici subvenţionate.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comenteaz? [4] · Citeşte »

Eroarea fundamentală a liberalismului clasic

Marius Spiridon

Acceptarea ca principiu de către liberalismul clasic a dobândirii de resurse prin iniţierea violenţei instituţionalizate (statul), pas care, printre altele, i-a anulat consecvenţa logică a argumentaţiei anti-intervenţioniste, a deschis calea expansiunii haosului în toate sferele vieţii sociale si a creat cadrul necesar ascensiunii celor mai răi, a fost completată de o altă eroare, aceea de a pune această structură în poziţia de centru legitim exclusiv de promovare a schimbărilor în societate.

Rezultatul a fost distrugerea graduală a tuturor formelor organizate private de protecţie a proprietăţii şi libertăţii, împreună cu mentalitatea care le susţinea, dezlocuită de mentalitatea etatistă. Idei nebuneşti au putut fi puse în practică şi susţinute prin forţă şi masacre şi tocmai din aceasta cauză, libertatea (parţială) a devenit cu totul episodică, iar liberalii şi liberalismul s-au discreditat tot apelând la acea structură pentru realizarea programului lor.

Refacerea durabilă a instituţiilor nu este posibilă fără o refacere a fundamentelor spirituale ultime. Faptul că un episcop ortodox a înţeles care este soluţia nu este o întâmplare.Vlădica Damaschin a ilustrat adevărul că binele şi răul nu pot coabita, că răul nu poate fi învins prin rău (iluzia liberală), ci numai prin “lupta cea bună” (respingerea integrării în sistem, vieţuirea explicită şi demnă în afara lui).

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comenteaz? · Citeşte »

·