30. Spre o teorie a strategiei libertăţii

Murray N. Rothbard - Etica libertăţii Partea a cincea: Spre o teorie a strategiei libertăţii


Războiul, pacea şi statul

Murray N. Rothbard

Care este poziţia liberalismului consecvent faţă de război? Rothbard tratează chestiunea în maniera proprie Şcolii austriece: mai întâi clarifică poziţia liberală faţă de conflictul între două persoane şi pe baza ei construieşte analiza războiului, făcând astfel lumină şi în patologia filorăzboinică a statului şi explicând de ce în stadiul contemporan de statism avansat armele de distrugere în masă sunt în logica lucrurilor. Verdict: dacă vrem pace trebuie să abolim statul.

publicat în Articole · · Citeşte »

Milton Friedman pe înţelesul tuturor

Murray N. Rothbard

Mişcarea liberală a rătăcit deja mult prea mult pe cărarea lenei intelectuale, a lipsei de distincţii, a lipsei de discernământ, a lipsei de cercetări riguroase pentru a distinge adevărul de eroare, în propunerile celor ce se pretind membri sau aliaţi ai săi. Este aproape ca şi cum orice trecător glumeţ, care bălmăjeşte câteva cuvinte despre „libertate”, este numaidecât îmbrăţişat ca membru al unicei mari familii a liberalilor. Pe măsură ce mişcarea noastră creşte în influenţă, nu ne mai putem permite luxul acestei indolenţe intelectuale. A sosit de mult vremea să îl recunoaştem pe Milton Friedman drept ceea ce este în realitate; a sosit de mult vremea să-i spunem lopeţii lopată – şi etatistului, etatist.

publicat în Articole · · Citeşte »

Mitul eficienţei

Murray N. Rothbard

Apelând la teoria austriacă a valorii (ordinale, personale), Rothbard oferă în acest scurt, dar consistent articol, o critică la adresa tuturor încercărilor de transgresare a eticii proprietăţii private şi de apelare la aritmetica socială ca modalitate de justificare a agresiunii.

publicat în Articole · · Citeşte »

Puterea şi bancherii: lecţii din America

Murray N. Rothbard

Rothbard expune aici pilonii istorici (vezi Sensul liberalismului) pe care s-a clădit şi se sprijină sistemul monetar şi bancar actual, confiscat originii sale sănătoase – piaţa liberă. Efortul de revenire la o ordine a proprietăţii private în sfera monetară pe calea unei privatizări a aurului deţinut de FED/băncile centrale nu reprezintă altceva decât tăierea unei surse de venituri ale Statului-Leviatan, tăinuite de ochii publicului şi creatoare de discordie socială – una dintre măsurile economic şi etic necesare ale restaurării firescului social.

publicat în Articole · · Citeşte »

Pledoarie pentru un autentic dolar de aur

Murray N. Rothbard

O critică misesiană la adresa Denaţionalizării banilor a lui F. A. von Hayek şi un plan practic de părăsire a sistemului monetar actual, caracterizat de existenţa banilor discreţionari şi a rezervei bancare fracţionare, şi de revenire la o monedă 100% aur.

publicat în Articole · · Citeşte »

Manifestul liberal

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal


12. În apărarea libertăţii naturale

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Prima expunere elaborată a paradigmei protecţiei non-agresive, dezvoltată ulterior de prof. H. H. Hoppe si alţi discipoli ai lui Rothbard – Stephen Kinsella, de pildă.

publicat în Capitole · · Citeşte »

9. Împotriva socialismului monetar

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Pervertirea monedei şi a activităţilor bancare, cu accentul pe stagflaţie şi "panaceul" keynesian al cronicizării deficitelor, expuse si respinse pe parcursul uneia din cele mai remarcabile şi accesibile prezentări scurte a ciclului "austriac" de afaceri.

publicat în Capitole · · Citeşte »

7. Împotriva socialismului educaţional

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Copiii din şcoli cad sub influenţa a tot felul de curente nesănătoase, observa undeva Părintele Arhim. Sofronie Saharov, şi este înfiorător de greu să le stai împotrivă.

Aşezarea educaţiei exclusiv în sfera ordinii proprietăţii private este primul semn de afinitate semnificativă cu liberalismul. Nici virtutea, nici spiritualitatea şi nici comunitatea bazate pe liberă alegere, autodeterminare şi convingere nu sunt compatibile cu actualele sisteme de învăţământ, în care preocuparea centrală este reeducarea şi dresarea tinerilor prin metodele experimentale ale ingineriei sociale. După M. N. Rothbard, învăţământul de stat obligatoriu are origini protestante, în consonanţă cu ideea de moarte a virtuţii, ba chiar a acţiunii umane, în absenţa liberului arbitru. Mii de oameni sunt obligaţi să-şi petreacă cei mai impresionabili ani ai vieţii în şcoli publice sau şcoli autorizate de stat care sunt tot mai adesea veritabile laboratoare de deprindere a viciului, corupţiei şi a delicvenţei juvenile, penitenciare cu program redus unde, în cel mai "bun" caz, sunt reeducaţi în sensul preconizat explicit de către specialiştii agresiunii instituţionalizate. De-a lungul timpului, din duhul depersonalizant al protestantismului, au putut evolua şi mai evoluează reeducări de multe tipuri: naţional-etatiste, comuniste, masonice, „New Age”, ba chiar şi „liberale” – în viziunea unui liberalism schizofrenic, contradictoriu, care-şi surpa astfel propria bază: axioma non-agresiunii. Cei mai competitivi pretendenţi la acapararea sistemului de învăţământ de stat nu sunt, previzibil, adepţii vreunui „altruism prost înţeles” („să recurgem la puţină coerciţie spre ‘binele’ lor”) ci specialişti în utilizarea şcolii publice ca instrument de inculcare în rândul maselor a obedienţei iraţionale faţă de aparatul de stat.

Perspective de reformare orwelliană a "învăţământului": 1) eficientizarea directă a sistemului de reeducare, prin vouchere după reţeta economistului M. Friedman, în care statul rămâne finanţatorul şi artizanul principal al sistemului de dresură; 2) transformarea "şcolii" într-un sistem concentraţionar mai feroce (şi poate mai global) în urma unei prealabile implozii birocratice, eventual deliberat favorizate de virtuozii tiraniei, după adagiul „order out of chaos”, în versiune Mordor.

publicat în Capitole · · Citeşte »

Precedentele · Următoarele