4. Problemele

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Dacă ne aruncăm privirea la domeniile cruciale şi problematice ale societăţii noastre – zonele crizei şi eşecului – vedem în fiecare caz un „fir roşu” care trece şi le uneşte pe toate: firul statului. În fiecare dintre aceste cazuri, statul fie a condus în totalitate, fie a influenţat puternic mersul lucrurilor. Există ceva inerent în operaţiile şi activitatea statului, ceva care creează înseşi eşecurile pe care le vedem peste tot? Vom cerceta unele dintre problemele majore ale statului şi ale libertăţii în această ţară, vom vedea de unde vin eşecurile, şi vom propune soluţiile noului liberalism.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

3. Statul

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Neglijând propriul monopol asupra hoţiei şi prădării, statul ridică printre subiecţii săi spectrul haosului care se presupune că ar apărea dacă statul ar dispărea. Se susţine că oamenii nu ar putea de unii singuri să-şi producă propria protecţie contra criminalilor şi tâlharilor sporadici. Mai mult, fiecare stat a avut deosebit de mult succes, de-a lungul secolelor, în răspândirea fricii, în sânul poporului său, de conducătorii altor state. Suprafaţa uscată a globului fiind acum împărţită între diverse state, una dintre doctrinele şi tacticile de bază ale conducătorilor fiecărui stat a fost identificarea statului însuşi cu teritoriul pe care îl guvernează. Pentru că oamenii tind de regulă să-şi iubească patria, identificarea acelui teritoriu şi a populaţiei sale cu statul este o metodă de a pune patriotismul natural în slujba statului.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

9. Proprietate şi agresiune

Murray Rothbard - Etica libertăţii Partea a doua: Teoria libertăţii

Problema crucială a societăţii nu este, cum atât de mulţi cred, aceea dacă proprietatea ar trebui să fie privată sau publică, ci mai degrabă dacă proprietarii necesarmente „privaţi” sunt proprietari legitimi sau sunt agresori. Şi asta pentru că, în ultimă analiză, nu există o entitate numită „guvern”; există doar oameni care se reunesc în grupuri numite „guverne” şi care acţionează într-o manieră „guvernamentală” . Întreaga proprietate este, deci, întotdeauna „privată”; singura întrebare – şi cea mai importantă – este dacă ea ar trebui să încapă pe mâna agresorilor sau pe mâna proprietarilor legitimi. Există, de fapt, un singur motiv ca libertarienii să se opună proprietăţii publice sau să pledeze pentru abolirea ei: înţelegerea faptului că cei din guvern sunt deţinători criminali şi nelegitimi ai acestei proprietăţi.

publicat în Capitole · Comentează [3] · Citeşte »

2. Proprietate şi schimb

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Fiind total opus oricărui fel de agresiune asupra drepturilor şi proprietăţii oricărei persoane sau grup de persoane, liberalul constată că, de-a lungul istoriei şi până în prezent, a existat un agresor principal, central şi dominant al tuturor acestor drepturi: statul. Contrar tuturor celorlalţi gânditori de stânga, de dreapta, sau dintre ele, liberalul refuză să dea statului autoritatea morală de a comite acţiuni pe care aproape toată lumea le-ar considera imorale, ilegale şi penale, dacă ar fi comise de către oricare altă persoană sau grup din societate. Pe scurt, liberalul insistă ca legea morală generală să fie aplicată tuturor, fără nici o excepţie pentru vreo persoană sau vreun grup. Dar dacă privim statul dezgolit de haine, vedem că îi este universal permis, şi este chiar încurajat, să comită tot felul de acţiuni pe care chiar şi non-liberalii le-ar considera infracţiuni condamnabile.

publicat în Capitole · Comentează [2] · Citeşte »

1. Tezaurul liberal: Revoluţia americană şi liberalismul clasic

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Murray N. Rothbard

Mişcarea liberală clasică a fost, în tot Occidentul, un val „revoluţionar” liberal care a lovit ceea ce putem numi Vechiul Regim – acel ancien régime care şi-a dominat supuşii timp de secole. Acest regim impusese, în perioada modernă timpurie care începe cu secolul XVI, un stat central absolut şi un rege care stăpânea cu drept divin peste o mai veche şi restrictivă reţea de monopoluri teritoriale feudale şi controale şi restricţii ale breslelor urbane. Rezultatul era cel al unei Europe stagnante sub un morman paralizant de controale, taxe şi privilegii de monopol asupra producţiei şi comerţului, conferite de autorităţile centrale (şi locale) producătorilor săi favoriţi. Această alianţă între noua putere centrală, birocratică şi războinică, şi comercianţii privilegiaţi – o alianţă care va fi numită ulterior „mercantilism” de către istorici – alături de o clasă de stăpânitori latifundiari, constituia Vechea Ordine împotriva căreia s-a ridicat şi revoltat noua mişcare a liberalilor clasici şi a radicalilor din secolele XVII şi XVIII.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

Informaţia: adevăr şi fals

Murray N. Rothbard

Murray Rothbard vorbeşte în capitolul 16 din Etica libertăţii despre libertatea de exprimare şi dreptul la propria reputaţie. Ce ce se poate spune şi ce nu într-o societatea cu adevărat liberă? Poate exista un drept la propria reputaţie aşa cum există un drept asupra propriei persoane? Trebuie defăimarea şi calomnia interzise prin lege?

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează [1] · Citeşte »

Vigilenţa populară: autentica asigurare a depozitelor bancare

Murray N. Rothbard

Ideea însăşi de „asigurare a depozitelor” este o fraudă; cum ar putea cineva să asigure o instituţie (sistemul bancar cu rezerve fracţionare) inerent insolvabilă şi care se va prăbuşi chiar în clipa în care publicul va înţelege, în cele din urmă, înşelăciunea? Să presupunem că mâine publicul american ar deveni subit conştient de frauda bancară şi s-ar prezenta de dimineaţă în faţa ghişeelor, cerând la unison bani gheaţă. Ce s-ar întâmpla? Băncile ar deveni instantaneu insolvabile, deoarece ele n-ar putea să ramburseze mai mult de 10% din avutul clienţilor înşelaţi. Taxa enormă necesară pentru a acoperi deficitele tuturor este de neconceput.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează [4] · Citeşte »

Etica libertăţii

Murray N. Rothbard - Etica libertăţii

Murray N. Rothbard este cel care a pus cel mai bine în evidenţă – urmând linia lui Molinari – teribilul non-sequitur al liberalismului clasic conform căruia piaţa, deşi este în general cea mai bună modalitate de soluţionare a problemelor economice ale producţiei de bunuri şi servicii, ea eşuează când e vorba de furnizarea legii şi serviciilor de protecţie.

De asemenea, tot el a recuperat adecvat tradiţia dreptului natural, punând bazele unei discipline ştiinţifice a eticii având ca nucleu conceptul de proprietate privată – central atât în economie cât şi în drept.

Analiza rothbardiană marcată de intransigenţă logică, metodologică şi morală pune în lumină – spre bucuria celor ce mai cred în posibilitatea şi viabilitatea cumsecădeniei – justeţea şi eficienţa, realismul şi fezabilitatea ordinii proprietăţii private – acel sistem din care agresiunea instituţionalizată a fost integral extirpată. În ultimă instanţă e vorba de o respingere decisivă a teoriilor ce au în centru „fecunditatea răului” – făcut cu măsură şi de către cei chemaţi – ca soluţie la problemele pe care le ridică – şi le-a ridicat dintotdeauna – cooperarea socială. În mod fericit, teoria rothbardiană consună cu aspiraţiile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, lămurind cadrul instituţional exterior compatibil (singurul, de altfel) cu strădaniile pe calea împlinirii întregii virtuţi.

publicat în Tratate, Cărţi, Broşuri · · Citeşte »

30. Spre o teorie a strategiei libertăţii

Murray N. Rothbard - Etica libertăţii Partea a cincea: Spre o teorie a strategiei libertăţii


Războiul, pacea şi statul

Murray N. Rothbard

Care este poziţia liberalismului consecvent faţă de război? Rothbard tratează chestiunea în maniera proprie Şcolii austriece: mai întâi clarifică poziţia liberală faţă de conflictul între două persoane şi pe baza ei construieşte analiza războiului, făcând astfel lumină şi în patologia filorăzboinică a statului şi explicând de ce în stadiul contemporan de statism avansat armele de distrugere în masă sunt în logica lucrurilor. Verdict: dacă vrem pace trebuie să abolim statul.

publicat în Articole · · Citeşte »

Precedentele ·