4. Problemele

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Dacă ne aruncăm privirea la domeniile cruciale şi problematice ale societăţii noastre – zonele crizei şi eşecului – vedem în fiecare caz un „fir roşu” care trece şi le uneşte pe toate: firul statului. În fiecare dintre aceste cazuri, statul fie a condus în totalitate, fie a influenţat puternic mersul lucrurilor. Există ceva inerent în operaţiile şi activitatea statului, ceva care creează înseşi eşecurile pe care le vedem peste tot? Vom cerceta unele dintre problemele majore ale statului şi ale libertăţii în această ţară, vom vedea de unde vin eşecurile, şi vom propune soluţiile noului liberalism.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

3. Statul

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Neglijând propriul monopol asupra hoţiei şi prădării, statul ridică printre subiecţii săi spectrul haosului care se presupune că ar apărea dacă statul ar dispărea. Se susţine că oamenii nu ar putea de unii singuri să-şi producă propria protecţie contra criminalilor şi tâlharilor sporadici. Mai mult, fiecare stat a avut deosebit de mult succes, de-a lungul secolelor, în răspândirea fricii, în sânul poporului său, de conducătorii altor state. Suprafaţa uscată a globului fiind acum împărţită între diverse state, una dintre doctrinele şi tacticile de bază ale conducătorilor fiecărui stat a fost identificarea statului însuşi cu teritoriul pe care îl guvernează. Pentru că oamenii tind de regulă să-şi iubească patria, identificarea acelui teritoriu şi a populaţiei sale cu statul este o metodă de a pune patriotismul natural în slujba statului.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

2. Proprietate şi schimb

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Fiind total opus oricărui fel de agresiune asupra drepturilor şi proprietăţii oricărei persoane sau grup de persoane, liberalul constată că, de-a lungul istoriei şi până în prezent, a existat un agresor principal, central şi dominant al tuturor acestor drepturi: statul. Contrar tuturor celorlalţi gânditori de stânga, de dreapta, sau dintre ele, liberalul refuză să dea statului autoritatea morală de a comite acţiuni pe care aproape toată lumea le-ar considera imorale, ilegale şi penale, dacă ar fi comise de către oricare altă persoană sau grup din societate. Pe scurt, liberalul insistă ca legea morală generală să fie aplicată tuturor, fără nici o excepţie pentru vreo persoană sau vreun grup. Dar dacă privim statul dezgolit de haine, vedem că îi este universal permis, şi este chiar încurajat, să comită tot felul de acţiuni pe care chiar şi non-liberalii le-ar considera infracţiuni condamnabile.

publicat în Capitole · Comentează [2] · Citeşte »

1. Tezaurul liberal: Revoluţia americană şi liberalismul clasic

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Murray N. Rothbard

Mişcarea liberală clasică a fost, în tot Occidentul, un val „revoluţionar” liberal care a lovit ceea ce putem numi Vechiul Regim – acel ancien régime care şi-a dominat supuşii timp de secole. Acest regim impusese, în perioada modernă timpurie care începe cu secolul XVI, un stat central absolut şi un rege care stăpânea cu drept divin peste o mai veche şi restrictivă reţea de monopoluri teritoriale feudale şi controale şi restricţii ale breslelor urbane. Rezultatul era cel al unei Europe stagnante sub un morman paralizant de controale, taxe şi privilegii de monopol asupra producţiei şi comerţului, conferite de autorităţile centrale (şi locale) producătorilor săi favoriţi. Această alianţă între noua putere centrală, birocratică şi războinică, şi comercianţii privilegiaţi – o alianţă care va fi numită ulterior „mercantilism” de către istorici – alături de o clasă de stăpânitori latifundiari, constituia Vechea Ordine împotriva căreia s-a ridicat şi revoltat noua mişcare a liberalilor clasici şi a radicalilor din secolele XVII şi XVIII.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

Manifestul liberal

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal


12. În apărarea libertăţii naturale

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Prima expunere elaborată a paradigmei protecţiei non-agresive, dezvoltată ulterior de prof. H. H. Hoppe si alţi discipoli ai lui Rothbard – Stephen Kinsella, de pildă.

publicat în Capitole · · Citeşte »

9. Împotriva socialismului monetar

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Pervertirea monedei şi a activităţilor bancare, cu accentul pe stagflaţie şi "panaceul" keynesian al cronicizării deficitelor, expuse si respinse pe parcursul uneia din cele mai remarcabile şi accesibile prezentări scurte a ciclului "austriac" de afaceri.

publicat în Capitole · · Citeşte »

7. Împotriva socialismului educaţional

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Copiii din şcoli cad sub influenţa a tot felul de curente nesănătoase, observa undeva Părintele Arhim. Sofronie Saharov, şi este înfiorător de greu să le stai împotrivă.

Aşezarea educaţiei exclusiv în sfera ordinii proprietăţii private este primul semn de afinitate semnificativă cu liberalismul. Nici virtutea, nici spiritualitatea şi nici comunitatea bazate pe liberă alegere, autodeterminare şi convingere nu sunt compatibile cu actualele sisteme de învăţământ, în care preocuparea centrală este reeducarea şi dresarea tinerilor prin metodele experimentale ale ingineriei sociale. După M. N. Rothbard, învăţământul de stat obligatoriu are origini protestante, în consonanţă cu ideea de moarte a virtuţii, ba chiar a acţiunii umane, în absenţa liberului arbitru. Mii de oameni sunt obligaţi să-şi petreacă cei mai impresionabili ani ai vieţii în şcoli publice sau şcoli autorizate de stat care sunt tot mai adesea veritabile laboratoare de deprindere a viciului, corupţiei şi a delicvenţei juvenile, penitenciare cu program redus unde, în cel mai "bun" caz, sunt reeducaţi în sensul preconizat explicit de către specialiştii agresiunii instituţionalizate. De-a lungul timpului, din duhul depersonalizant al protestantismului, au putut evolua şi mai evoluează reeducări de multe tipuri: naţional-etatiste, comuniste, masonice, „New Age”, ba chiar şi „liberale” – în viziunea unui liberalism schizofrenic, contradictoriu, care-şi surpa astfel propria bază: axioma non-agresiunii. Cei mai competitivi pretendenţi la acapararea sistemului de învăţământ de stat nu sunt, previzibil, adepţii vreunui „altruism prost înţeles” („să recurgem la puţină coerciţie spre ‘binele’ lor”) ci specialişti în utilizarea şcolii publice ca instrument de inculcare în rândul maselor a obedienţei iraţionale faţă de aparatul de stat.

Perspective de reformare orwelliană a "învăţământului": 1) eficientizarea directă a sistemului de reeducare, prin vouchere după reţeta economistului M. Friedman, în care statul rămâne finanţatorul şi artizanul principal al sistemului de dresură; 2) transformarea "şcolii" într-un sistem concentraţionar mai feroce (şi poate mai global) în urma unei prealabile implozii birocratice, eventual deliberat favorizate de virtuozii tiraniei, după adagiul „order out of chaos”, în versiune Mordor.

publicat în Capitole · · Citeşte »

·