10. Sectorul public, I: Statul în afaceri

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Dacă statul şi doar statul ar fi avut monopolul producţiei şi distribuţiei de încălţăminte, cum l-ar considera majoritatea publicului pe liberalul care ar veni acum să susţină că statul trebuie să iasă din sectorul încălţămintei şi să-l deschidă iniţiativei private? Fără îndoială, ar fi tratat după cum urmează: oamenii ar urla, „Cum poţi face aşa ceva? Eşti împotriva lumii, a celor săraci, a purtătorilor de pantofi! Şi cine crezi că va furniza pantofi oamenilor, dacă statul ar părăsi acest sector? Spune! Fii constructiv! E uşor să ai o atitudine negativă şi isteaţă contra statului; dar, spune, cine va mai face pantofi? Care persoane? Câte magazine de încălţăminte vor mai exista în fiecare oraş şi sat? Cum se vor finanţa firmele de încălţăminte? Ce materiale vor folosi? Ce fel de calapoade? Care vor fi politicile de preţ pentru pantofi? Nu ar fi nevoie de o reglementare a industriei încălţămintei pentru a ne asigura de calitatea produselor? Şi, cine îi va încălţa pe sărmani? Dacă un sărac nu va avea bani de pantofi?”

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

8. Asistenţa şi statul asistenţial

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Chiar dacă o inhibare strictă este mult mai bună decât primirea cu braţele deschise şi proclamarea „drepturilor” asistaţilor, poziţia liberală autentică cere abolirea completă a asistenţei de stat şi recursul la caritatea privată, bazată cu necesitate pe ajutarea „săracilor merituoşi” să ia calea independenţei cât mai rapid cu putinţă. […] Este ruşinos să încerci să impui, chiar şi fără coerciţie, „valorile clasei de mijloc” sau „burgheze” culturii naturale a clasei de jos, cu glorioasa ei spontaneitate. Poate că e foarte bine aşa; dar apoi nu te aştepta – sau chiar pretinde – ca aceeaşi burghezie care munceşte din greu să fie forţată să susţină şi să subvenţioneze aceste valori parazitare ale leneviei şi iresponsabilităţii, pe care le detestă – şi care sunt evident disfuncţionale pentru supravieţuirea oricărei societăţi. Dacă oamenii vor să fie „spontani”, n-au decât să fie pe timpul şi cu resursele lor, şi să suporte consecinţele acestei decizii, nu să folosească forţa de coerciţie a statului pentru a-i obliga pe cei muncitori şi lipsiţi de „spontaneitate” să ia asupra lor consecinţele. Pe scurt, sistemul asistenţial trebuie abolit.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

6. Libertatea personală

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Câteodată, pare că nobilul ideal al multor conservatori, ca şi al multor socialişti, este să pună oamenii în cuşti şi să-i dreseze după cum cred conservatorii sau liberalii că este moral. Ar fi, bineînţeles, cuşti cu stil diferit, dar tot cuşti. Conservatorii ar prohibi activitatea sexuală ilicită, drogurile, jocurile de noroc şi impietăţile, şi să oblige pe toată lumea să se comporte conform versiunii lor de comportament moral şi religios. Socialiştii ar interzice filmele violente, reclamele inestetice, fotbalul american, discriminarea rasială şi, la extremă, ar pune pe toată lumea într-o „cutie Skinner” care să fie gestionată de un dictator socialist presupus benevolent. Dar efectul ar fi acelaşi: reducerea tuturor la un nivel subuman şi lipsirea de cea mai preţioasă parte a caracterului uman – libertatea de a alege.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

5. Servitutea involuntară

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

În lumea liberală, scopul încarcerării şi pedepsei va fi cu totul diferit; nu va exista un „procuror de stat” care să aibă îndrăzneala de a iniţia un proces în numele unei „societăţi” inexistente, şi care să pedepsească apoi delincventul în numele „societăţii”. În acea lume, acuzatorul va reprezenta întotdeauna o victimă individuală, iar pedeapsa va fi dată în beneficiul victimei. Astfel, pedeapsa va avea scopul crucial de a-l forţa pe delincvent să plătească, să ofere restituţie victimei. Un astfel de model a fost aplicat în America perioadei coloniale. În loc să fie trimis la închisoare un om care, de exemplu, a jefuit un fermier, era obligat să servească fermierului – în fapt, „dat în sclavie” pentru o perioadă – să muncească la fermă până când datoria sa era plătită. De fapt, în Evul Mediu, restituţia către victimă era conceptul dominant al pedepsei; doar pe măsură ce statul a crescut în putere au început autorităţile guvernamentale – regii şi baronii – să uzurpeze procesul de compensare, confiscând din ce în ce mai mult din proprietatea condamnatului pentru ele însele şi neglijând victima neputincioasă. Şi, pe măsură ce accentul s-a schimbat de la restituţie la pedepsirea unor ilegalităţi abstracte „comise contra statului”, pedepsele date de stat vinovatului au devenit mai severe.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

4. Problemele

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Dacă ne aruncăm privirea la domeniile cruciale şi problematice ale societăţii noastre – zonele crizei şi eşecului – vedem în fiecare caz un „fir roşu” care trece şi le uneşte pe toate: firul statului. În fiecare dintre aceste cazuri, statul fie a condus în totalitate, fie a influenţat puternic mersul lucrurilor. Există ceva inerent în operaţiile şi activitatea statului, ceva care creează înseşi eşecurile pe care le vedem peste tot? Vom cerceta unele dintre problemele majore ale statului şi ale libertăţii în această ţară, vom vedea de unde vin eşecurile, şi vom propune soluţiile noului liberalism.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

3. Statul

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Neglijând propriul monopol asupra hoţiei şi prădării, statul ridică printre subiecţii săi spectrul haosului care se presupune că ar apărea dacă statul ar dispărea. Se susţine că oamenii nu ar putea de unii singuri să-şi producă propria protecţie contra criminalilor şi tâlharilor sporadici. Mai mult, fiecare stat a avut deosebit de mult succes, de-a lungul secolelor, în răspândirea fricii, în sânul poporului său, de conducătorii altor state. Suprafaţa uscată a globului fiind acum împărţită între diverse state, una dintre doctrinele şi tacticile de bază ale conducătorilor fiecărui stat a fost identificarea statului însuşi cu teritoriul pe care îl guvernează. Pentru că oamenii tind de regulă să-şi iubească patria, identificarea acelui teritoriu şi a populaţiei sale cu statul este o metodă de a pune patriotismul natural în slujba statului.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

2. Proprietate şi schimb

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Fiind total opus oricărui fel de agresiune asupra drepturilor şi proprietăţii oricărei persoane sau grup de persoane, liberalul constată că, de-a lungul istoriei şi până în prezent, a existat un agresor principal, central şi dominant al tuturor acestor drepturi: statul. Contrar tuturor celorlalţi gânditori de stânga, de dreapta, sau dintre ele, liberalul refuză să dea statului autoritatea morală de a comite acţiuni pe care aproape toată lumea le-ar considera imorale, ilegale şi penale, dacă ar fi comise de către oricare altă persoană sau grup din societate. Pe scurt, liberalul insistă ca legea morală generală să fie aplicată tuturor, fără nici o excepţie pentru vreo persoană sau vreun grup. Dar dacă privim statul dezgolit de haine, vedem că îi este universal permis, şi este chiar încurajat, să comită tot felul de acţiuni pe care chiar şi non-liberalii le-ar considera infracţiuni condamnabile.

publicat în Capitole · Comentează [2] · Citeşte »

1. Tezaurul liberal: Revoluţia americană şi liberalismul clasic

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Murray N. Rothbard

Mişcarea liberală clasică a fost, în tot Occidentul, un val „revoluţionar” liberal care a lovit ceea ce putem numi Vechiul Regim – acel ancien régime care şi-a dominat supuşii timp de secole. Acest regim impusese, în perioada modernă timpurie care începe cu secolul XVI, un stat central absolut şi un rege care stăpânea cu drept divin peste o mai veche şi restrictivă reţea de monopoluri teritoriale feudale şi controale şi restricţii ale breslelor urbane. Rezultatul era cel al unei Europe stagnante sub un morman paralizant de controale, taxe şi privilegii de monopol asupra producţiei şi comerţului, conferite de autorităţile centrale (şi locale) producătorilor săi favoriţi. Această alianţă între noua putere centrală, birocratică şi războinică, şi comercianţii privilegiaţi – o alianţă care va fi numită ulterior „mercantilism” de către istorici – alături de o clasă de stăpânitori latifundiari, constituia Vechea Ordine împotriva căreia s-a ridicat şi revoltat noua mişcare a liberalilor clasici şi a radicalilor din secolele XVII şi XVIII.

publicat în Capitole · Comentează [2] · Citeşte »

Manifestul liberal

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal


12. În apărarea libertăţii naturale

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Prima expunere elaborată a paradigmei protecţiei non-agresive, dezvoltată ulterior de prof. H. H. Hoppe si alţi discipoli ai lui Rothbard – Stephen Kinsella, de pildă.

publicat în Capitole · · Citeşte »

Precedentele ·