Subprime-aţia Americii
John „Subprime” Smith, de profesie unemployed worker, din Zzyzx (California, USA) – localitatea chiar există! – face calcule din ochi şi constată că se califică pentru exclusivistele condiţii de credit ipotecar fixate de banca din urbe. Cinci ani după, prin vara lui 2007, John se prinde că nu mai poate plăti ipoteca, banca că nu mai are lichidităţi şi Fed-ul că are o datorie morală să le ofere... În urmă cu vreo zece ani, ‚consăteanul’ John „Overoptimistic” Doe luase un credit frugal de la aceeaşi bancă şi îl plasase pe bursă în Mirage.dot.com Inc. Supralicitat, însă, cursul acţiunilor avea să facă poc!, banca să se cutremure, iar Fed-ul să vină cu lichidităţi plouate cu generozitate în sistem. Banca noastră fusese salvată şi îl aştepta darnică pe... Smith.
Dezvoltarea durabilă de... subzistenţă, sau cum să ne încălzim fără să facem focul!
La 40˚C febră, organismul uman o ia razna. La 40˚C în supă, la Alain Ducasse - Plaza Athénée din Paris, nota de plată e peste salariul minim din România. La 40˚C înăuntru, urcă vânzările la “aere condiţionate” şi leacuri pentru otită. La 40˚C afară, berarii profită de subvenţia ţăranilor ruinaţi de seceta imună la şarmul d-relor de la meteo. Iar guvernul “planifică” până sub 40˚C.
·
