Despre ceea ce a fost uitat în dezbaterea legii armelor şi muniţiilor

Marian Eabraşu

Legislatorii români şi-au îndreptat de curând atenţia asupra libertăţii portului armelor de foc. Aflându-se în căutarea unor mijloace pentru o protecţie cât mai eficientă a proprietăţii private şi, în acelaşi timp, a unei legislaţii care să fie în armonie cu prevederile europene, parlamentarii români au adoptat o lege prin care se interzice deţinerea armelor de foc de către proprietari. Trecând cu vederea faptul că năzuinţa de a reproduce legislaţia europeană nu mai lasă nici un loc pentru eventualele discuţii, senatorii şi deputaţii au reuşit totuşi să dezbată eficienţa portului armelor de foc cu privire la protecţia proprietăţii private. Cu această ocazie, ţinând cu tot dinadinsul să dovedească cu argumente ipotetice sau istorice eficienţa interzicerii sau nu a portului armelor de foc, legislatorii români au împins discuţia într-un plan unde nici un argument nu mai poate fi decisiv. Articolul de faţă expune un argument care, în ciuda faptului că este hotărâtor pentru dezbaterea liberului port de armă, a fost ignorat cu desăvârşire.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează [2] · Citeşte »

·