Ce le-a făcut statul familiilor noastre?

Allan Carlson

Şcoala publică, interzicerea muncii copiilor, „asigurările”, pensiile publice şi, în general, întregul sistem asistenţial de stat sunt tot atâtea bombe cu efect întârziat, plasate de body-guarzii intelectuali ai statului în mijlocul familiilor tradiţionale. Dinamica rivalitaţii politice - pentru controlul şi lărgirea creatoare a canalelor spolierii legalizate - distruge astfel copiii şi parintii deopotrivă. Distrugând interdependenţele economice care cimentează comuniunea lor culturală, morală şi spirituală, îi reduce treptat la statutul de atomi neputicioşi, mutual înstrăinaţi.

Probabil că singura strategie socialmente viabila de evitare a atomizarii, neputinţei şi înfeudării graduale la stat, s-a dovedit până în prezent a fi refuzul non-violent, dar ferm, al „asistenţei” sau „ajutoarelor” publice, inclusiv al spălării pe creier sub toate formele şi recuzarea militarismului chiar şi cu preţul martiriului, în condiţiile comunitarismului agrarian de tip premodern (cvasi-ascetic dar cu siguranţă liberal) al comunităţilor Old Order Amish. Lumea le datorează supravieţuirea şi înflorirea sistemului de homeshooling în ţările încă incomplet inundate de socialism.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează · Citeşte »

Ce le-a făcut şcoala publică familiilor şi copiilor noştri?

Allan Carlson

Declinul fertilităţii a fost direct corelat cu numarul de zile petrecute de copii la şcoală într-un an dat. Chiar şi în cazul familiilor din mediul rural care practicau agricultura, unde copiii încă aveau o valoare economică nemijlocită, efectul şcolarizării publice asupra fertilităţii s-a manifestat puternic. Cu fiecare lună suplimentară petrecută de copii la şcoală, dimensiunea familiei scădea în districtul respectiv cu 0,23 de copii. Vedem aici, într-adevăr, cum educaţia de stat a „consumat” literalmente copiii şi a slăbit familia.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează [7] · Citeşte »

·