Ludwig von Mises ca raţionalist social

Joseph T. Salerno

În cea mai mare parte, scrierile lui Ludwig von Mises cu privire la societate şi evoluţia socială au fost ignorate de participanţii la renaşterea actuală a şcolii Austriece de economie şi a filosofiei politice clasic liberale. Când teoria sa socială a fost discutată, Mises le-a apărut criticilor (Barry 1987, p.59) ca „un fiu al Iluminismului plasat greşit în secolul douăzeci”. Însă această apreciere este incorectă din două motive. În primul rând, Mises critică sever meliorismul social al liberalilor iluminişti şi demonstrează că poziţia lor nu este compatibilă cu una care atribuie raţiunii umane locul central în evoluţia socială. În al doilea rând, dezvoltând o poziţie raţionalistă unică, Mises are multe de spus despre chestiuni de o importanţă centrală pentru Austriecii moderni, libertarieni şi liberali clasici, care sunt fie critici fie adepţi ai „ordinii spontane” sau/şi ai poziţiilor social evoluţioniste formulate de Hayek.

Comentează [8] · Citeşte »

Blestemul naţiunilor subdezvoltate

Ludwig von Mises

Toţi aceşti intelectuali radicali ai ţărilor subdezvoltate învinuiesc Europa şi America pentru înapoierea şi sărăcia propriilor lor popoare. Au dreptate, însă pentru motive cu totul diferite decât cele la care se gândesc. Europa şi America nu au adus blestemul ţărilor subdezvoltate, ci i-au lungit durata prin cultivarea în intelectualii lor a ideologiilor care sunt cel mai serios obstacol în calea oricărei îmbunătăţiri a condiţiilor. Socialiştii şi intervenţioniştii Occidentului au otrăvit minţile Orientului. Ei sunt responsabili pentru înclinaţiile anti-capitaliste ale Orientului şi pentru simpatia cu care intelectualii Orientului privesc la sistemul sovietic, ca la cea mai intransigentă aplicare a ideilor marxiste.

Comentează [35] · Citeşte »

Politica monetară optimă

Jörg Guido Hülsmann

Lucrările convenţionale asupra politicii monetare se concentrează de obicei asupra obiectivelor presupus asumate de către factorii de decizie în domeniul politicii monetare…Presupunerea tacită este că acestea sunt legate mai mult sau mai puţin strâns de realizarea scopului ultim – reducerea rarităţii (creşterea „prosperităţii” sau a „avuţiei”). Abordarea noastră ne permite să lăsăm deoparte discuţia privind valabilitate acestei presupuneri implicite. Prin urmare vom merge direct la problema fundamentală: în ce măsură politica monetară poate afecta avuţia comunităţii de utilizatori ai banilor.

Comentează [7] · Citeşte »

Etalonul-aur: critica lui Friedman, Mundell, Hayek şi Greenspan din perspectiva filosofiei liberei întreprinderi

Walter Block

Punctul de plecare al prezentului eseu îl constituie sistemul liberei întreprinderi. Lucrarea încearcă să evalueze contribuţiile a patru distinşi cercetători în domeniul teoriei monetare în general, şi al analizei etalonului-aur în particular. Consider de la sine înţeleasă pledoaria în favoarea pieţei, concurenţei şi libertăţii economice. Cei patru autori menţionaţi în titlu au fost selectaţi deoarece ei sunt reprezentanţi de seamă ai filosofiei guvernului limitat şi pieţei libere – dar, în acelaşi timp, se opun etalonului-aur. Printre altele, scopul prezentei lucrări este să testeze această propoziţie. Adică, ne propunem să descoperim cât de consecvente cu poziţia de principiu pe care au exprimat-o în favoarea liberei întreprinderi sunt contribuţiile acestor economişti în domeniul teoriei monetare.

Comentează · Citeşte »

Unificarea politică: teorema generalizată a progresiei

Jörg Guido Hülsmann

De ce poate statul în unele cazuri să îşi extindă dominaţia asupra oamenilor care trăiesc în alte teritorii, iar în altele nu poate? Şi de ce fiecare extindere a puterii este întotdeauna însoţită de creşterea taxelor? În acest articol voi încerca să aduc un plus explicării creşterii statului prin extensificare analizând rolul jucat de unificarea politică în asigurarea acestei creşteri.

Comentează [7] · Citeşte »

Precedentele ·