Păstrați-vă calmul și continuați retragerile bancare

Păstrați-vă calmul și continuați retragerile bancare

Să începem cu calmul. Piața liberă va fi întotdeauna o opțiune accesibilă oricărei societăți dornice și niciodată nu va înceta să ofere binefacerile schimburilor mutual profitabile și incredibila prosperitate care vine odată cu cooperarea dintre persoanele care se specializează pe ceea ce pot face mai valoros. Atât timp cât va mai exista un rest de libertate putem ști că există o ultimă stavilă în calea dezintegrării economice totale.

Tocmai pentru că situația din Grecia acutizează iarăși discuțiile despre criză și sentimentul general de insecuritate, e bine să amintim că, în ciuda gravității problemelor pe care le au finanțele publice și băncile, problemele financiare nu implică neapărat probleme economice.

Este adevărat că la nivel european și nu numai, statul și sistemul bancar sunt două instituții de tip Ponzi.

Natura statului este aceea de a redistribui ceea ce s-a produs în societate, cu pretenția iluzorie că ceea ce face nu este steril, sau chiar păgubos, ci mai benefic decât orice alternativă. Iluzia poate continua un timp, dar, ca în cazul unei scheme Ponzi, atunci când la bază nu mai există creșteri mai mult decât proporționale se arată și consecințele redistribuției: o imensă risipă a resurselor valoroase ale societății.

Sistemul bancar este și el o instituție piramidală (și practic controlată de stat). În loc să fie un mod de canalizare și păstrare a economisirilor autentice, băncile au involuat în mecanisme de creare și circulare a banilor fictivi cu scopul sifonării resurselor din societate pentru un grup de insideri. Principiul specific pe care se bazează sistemul bancar este cel al rezervelor fracționare: capacitatea băncilor comerciale de a produce bani și credit din nimic este condiționată și limitată de proporția rezervelor minime pe care au obligația să le păstreze în orice moment.

Problema europeană este, pe scurt, următoarea: prosperitatea reală a fost parazitată și creșterea frânată prin etatizarea tot mai multor sectoare economice, până au devenit evidente atât falimentul finanțelor publice, cât și cel al sistemelor bancare. Acum băncile comerciale finanțează datoria nesustenabilă a statului iar statul pompează bani fictivi în băncile falimentare, într-o spirală vicioasă.

Din acest motiv, tendința de a-și scoate banii din bănci pe care o manifestă grecii este un mod popular de a protesta contra fraudelor politice care le-au fost servite la nivel național și european. Ce se întâmplă când populația își retrage banii din bănci? Presupunând că banca centrală ar alege să fie pasivă, băncile comerciale ar fi nevoite să frâneze puternic producția de credit fiduciar și s-ar vedea în situația de a lichida la prețuri foarte mici activele deținute (imobiliare etc.). Multe ar da faliment și s-ar instala o tendință deflaționistă.

Statul ar fi pus și mai clar într-o situația pe care încearcă deja fără succes să o evite: dispariția creditorilor sau rate ale dobânzii mult crescute față de nivelul ridicol la care se împrumută sau rostogolește datorii în prezent și necesitatea de a face reduceri bugetare masive. Cu alte cuvinte, ar fi nevoit să-și scadă rolul în societate.

Această corecție financiară nu ar trebui să afecteze prea mult o economie flexibilă, ba chiar ar trebui să fie de bun augur. Însă nu avem loc să discutăm acest scenariu mai departe. Oricum, banca centrală nu va rămâne pasivă și există doar o mică probabilitate ca cele descrise să devină realitate. Fie euro, fie drahmă, vine încă un val de etatism inflaționist.

[Comentariu publicat inițial în Finanțiștii.]

Avatar photo
Scris de
Tudor Gherasim Smirna
Discută

Autori la MisesRo

Arhivă

Abonare

Newsletter MisesRo

Frecvență

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?