La întâlnirea de diseară a seminarului Cărți mici, idei mari îl studiem pe conservatorul tradiționalist Richard Weaver. Trebuie să postez aici un fragment din Conservatism and Liberalism (p. 489):
Pentru conservator, omul este o creat să fie liber — chiar cu riscul de a pieri. Are nevoie de un anumit grad de libertate pentru a fi el însuși — o ființă care își extrage demnitatea din însuși faptul că trebuie să ia decizii în incertitudine. Înțeleg că acesta este un concept creștin. Dacă există vreun lucru pe care creștinismul l-a adus în gândirea lumii despre persoana individuală, e acela că individul este o forță opozantă — o forță opusă guvernămintelor, instituțiilor și circumstanțelor care i-ar distorsiona natura sa esențială. Înseși sistemele noastre etice și politice sunt fondate pe ideea de sacralitate a personalității. Aceasta nu este obiectul manipulării inginerești. Totuși, literatura liberalismului [în sens progresiv american ], socialismului și comunismului abundă de atacuri la adresa persoanei — a existenței private a individului.
Acest concept al demnității și al depturilor individului stă la baza credinței conservatoare în proprietatea privată. Omul are nevoie de ceva pe care să îl numească al său — are nevoie de un spațiu pentru alegerile sale libere — pentru a se realiza ca persoană. … Vorbesc despre omul comun, laicul care lucrează în lume și care are nevoie să-și verifice abilitatea și responsabilitatea cumva. Proprietatea privată, pe care o cultivă, îmbunătățește și probabil crește, după cum îi e talentul și capacitatea de muncă, este teatrul necesar pentru acest lucru. Conservatorul recunoaște că apar unele inegalități, dar inegalitățile apar întotdeauna din diferențele de înzestrare naturală — cu inteligență, energie, rezistență — și din lucruri însușite precum caracterul, obiceiurile și educația. Negarea acestor posibilități printr-un egalitarism doctrinar este absurdă.
În condițiile în care de la Bruxelles, Washington sau București se anunță noi și noi măsuri de „întărirea statului” sau pentru mai buna „gestionare” a economiei și crizelor (cauzate tot prin „inginerie socială”), e bine să ne mai amintim că nici noi și nici proprietățile noastre nu sunt ale autoritățiilor, supranaționale, centrale sau locale.
Suntem liberi, dar uităm prea ușor și de aceea libertatea trebuie cultivată permanent.
