Un manifest libertarian românesc
Pe pagina Societăţii pentru libertate individuală a fost publicat un manifest liberal/libertarian. Apare la momentul oportun printre alte petiţii sau proclamaţii şi sper să capteze cât mai multă atenţie.
Este de departe cel mai coerent şi detaliat între celelalte liste de revendicări vehiculate zilele aceastea. O menţiune specială printre acestea: din partea unui grup asociat cumva Partidului Naţional Liberal se remarcă un „contract social” pe care personal îl consider dezamăgitor. Un test acid este acesta: întreg contractul în 10 puncte nu conţine nici măcar o dată cuvântul „proprietate”. Mai multe comentarii nu cred că merită.
De fapt cred că Manifestul libertarian este singurul care conţine o justificare şi lămurire a principiilor pe care se sprijină.
Iată cum începe:
Susţinem micşorarea rolului statului în favoarea extinderii libertăţii şi responsabilităţii individuale, în virtutea ordinii proprietăţii private adusă/generată de funcţionarea unei pieţe libere ce este degrevată de intervenţionismul etatist/statal.
Mai departe:
Credem că există, în esenţă, două moduri prin care indivizii pot prospera:
(1) prin mijloacele economice ale pieţei libere, adică muncind cinstit, acumulând capital, investind graţie talentului antreprenorial personal şi schimbând produsele muncii lor în mod voluntar pe piaţă şi
(2) prin mijloacele politice ale intervenţionismului guvernamental/statal/etatist, bazat pe capacitatea de a descoperi şi a utiliza mai bine decât rivalii posibilităţile deschise de instituţionalizarea agresiunii, adică prin constituirea în grupuri de interese parazitare care profită de pe urma celor oneşti şi muncitori, confiscându-le avuţia prin impozitare şi redistribuind-o pentru satisfacerea propriilor ambiţii.
Societatea există doar în măsura în care indivizii cooperează paşnic, urmându-şi propriile interese şi propriul drum spre fericire doar prin mijloace economice. Cu cât aplicarea mijloacelor politice devine mai extinsă cu atât cooperarea socială este mai slăbită, iar oamenii ajung în starea de barbarie. Societatea nu este ţinută laolaltă de vreun “contract social”, ci de legăturile istorice, economice şi culturale dintre oameni care împărtăşesc valori comune. Doar un cadru instituţional favorabil libertăţii poate consolida coeziunea socială, poate garanta prosperitate pentru toţi.
Sau:
“Economia de piaţă nu are nevoie de apologii sau de propagandişti. Realizările sale vorbesc de la sine. Civilizaţia modernă este produsul filozofiei laissez-faire” (Ludwig von Mises). La începutul capitalismului, în era revoluţiei industriale şi a creşterii fulminate a nivelului de trai pe care acest sistem le-a produs (simultan cu explozia demografică), nu au existat nici tributuri fiscale împovărătoare, nici subvenţii, nici drepturi sociale, nici privilegii, nici deficite sau datorii publice copleşitoare. Toate acestea au apărut pe măsură ce ideile socialiste au anesteziat raţiunea şi bunele moravuri, iar capitalismul a fost parazitat de o clasă politică cu o moralitate precară şi de afacerişti venali.
În schimb, creaţiile statului trebuie trâmbiţate, inaugurate cu fast şi tăiat de panglici, menţionate obsesiv – pentru a ascunde găurile negre în care s-au dus banii cetăţenilor şi pentru a satisface ambiţia trufaşă a vreunui politician.
În realitate, statul nu creează nimic. Socialiştii din toate partidele ne vând minciuna că fără stat nu există decât haos şi anarhie. Adevărul este că, cu cât statul este mai mic cu atât societatea îşi poate dezvolta propria ordine a proprietăţii private şi libertăţii personale. Socialiştii ne întreţin de asemenea iluzia că guvernul este Mâna Providenţială, care poate să crească bunăstarea tuturor. Dar nu este nicidecum vorba de magie. Pentru ca Guvernul să poată da un leu, trebuie mai întâi să îl ia prin impozitare tot de la noi. Pentru a crea un loc de muncă, distruge vrând-nevrând un altul. Pentru a stimula consumul dintr-un bun, va reduce consumul din altele.
Capitalismul şi libertatea economică cultivă virtuţi precum responsabilitatea, decenţa, cumpătarea, modestia, gândirea pe termen lung. Etatismul dezvoltă vicii precum laşitatea, risipa, vanitatea şi servilismul. Piaţa liberă stimulează buna înţelegere între toţi: patronul magazinului din colţ mulţumeşte clienţilor care îi trec pragul. Dar intervenţiile guvernului încurajează discordia; când viaţa socială este politizată, strategia potrivită este: “Mulţumeşte-i primarului, mulţumeşte-i partidului, mulţumeşte-i ministrului sau preşedintelui, fii amabil cu guvernanţii şi dă-te bine cu puterea, că poate vei primi şi tu o pleaşcă”. Nu ne putem aştepta la mărinimie din partea guvernului. Mărinimos nu poate fi decât cel care este proprietar, stăpân pe roadele eforturilor sale, conştient de valoarea muncii depuse. În schimb, ministrul nu poate fi decât meschin, pentru că nu este în măsură să decidă decât temporar asupra unor resurse pe care le-a obţinut din condeiul rectificării bugetare.
După clarificarea fundamentelor urmează schiţarea unor propuneri de reformă pentru câteva sectoare cheie.
Aici aş putea acuza câteva scăderi. După păererea mea, propunerile sunt timide şi insuficient detaliate în privinţa justiţiei şi monedei, chiar şi pentru un manifest relativ scurt. Voucherele educaţionale şi păstrarea obligativităţii educaţiei, chiar şi numai pentru ciclul primar, nu sunt libertariene. Gradualismul în eliminarea diverselor politici şi instituţii nocive nu este nici el libertarian, din punctul meu de vedere.
Dar este suficient ca acest manifest să incite curiozitatea oamenilor. Cei inteligenţi şi oneşti vor căuta mai departe, de exemplu aici sau aici.
Sau vor urmări cu atenţie ce susţine Ron Paul în campania sa pentru funcţia de preşedinte al SUA.
Pentru a înţelege valoarea şi succesul lui Ron Paul, urmăriţi acest clip, în care un evreu vorbeşte despre miza mult mai adâncă decât cea politică a ideilor liberale. Întreaga tradiţie a libertăţii este clădită pe o luptă a omului pentru ceva mai bun, dincolo de realităţile imediate. Este o luptă spirituală până la urmă.
Sper, deci, că această scrisoare de intenţie este capabilă să pună în atenţia opiniei publice româneşti ideile libertariene şi, dacă ele vor fi primite în minte şi în inimă de o masă critică de oameni, poate în viitor vom avea parte şi în România de o întoarcere şi împlinire a tradiţiei libertăţii, prosperităţii şi păcii.
