Arafat antreprenor!
Piaţa Universităţii precupă zilele acestea pe oricine. Este criză politică şi soluţii vin din toate părţile.
În aşteptarea unui manifest care să ofere un synopsis al soluţiilor oferite dinspre curentul liberal/libertarian (care este în plin avânt în Statele Unite şi ale cărui idei sunt cristalizate de campania lui Ron Paul pentru preşedinţie), am să insist asupra problemelor din sănătate, pentru că mizele de acolo pot descuia multe alte dileme sociale.
Câteva articole din presă sunt remarcabile.
„Arafat antreprenor!” este sloganul sub care aş ieşi şi eu în Piaţa Universităţii.
A fost propus de Claudiu Vrînceanu de la Wall-Street.ro:
anul trecut am platit de trei ori pentru servicii de sanatate (contributii la sanatate, abonament la servicii medicale private si “atentii” date medicilor dintr-un spital de stat), este esential sa stiu care va fi ponderea sectorului privat in domeniul sanitar.
Trebuie sa reflectam, fara prejudecati politice, asupra a ceea ce vrem de la domeniul medical: o piata aparent libera in care statul se comporta ca un profesor care incheie notele si semneaza facturile, iar noi, cetatenii, vom plati serviciile catre trei entitati, sau pe Raed Arafat antreprenor, care ar reusi mai multe pe o piata cu adevarat libera, in care vom semna o singura chitanta, cu stampila operatorul privat de servicii medicale? Las cititorului libertatatea sa decida pentru ce ar iesi diseara in strada, in cazul meu lucrurile sunt clare: prefer un antreprenor-capitalist care are capacitatea de anticipare a configuratiei pietei, adica a preferintelor consumatorilor.
Andreea Pora identifică cu exactitate problema proiectului de lege:
Basescu infrint de Arafat. Sistemul impotriva simbolului
Argumentul presedintelui de la anuntul retragerii legii, ca nimeni nu vrea schimbarea si reforma este fals si mincinos.(“Spitalele nu vor schimbarea, medicii de familie nu vor, sistemul de urgenta nu vrea schimbarea. Inteleg din toate semnalele publice ca si o mare parte din public nu vrea schimbarea”). Electoratul lui Basescu si al PDL a sustinut mereu schimbarea, trecind multe cu vederea in numele lucrurilor reformatoare pe care le-au facut si guvernul si presedintele. Prea multe. Acest electorat sustine privatizarea si este impotriva coruptiei. Doar ca proiectul legii sanatatii exact mecanismele impotriva coruptiei nu le continea, exact mecanismele controlului banului public nu le prevedea. Nu privatii erau problema legii, ci statul care ajungea sa controleze si mai multi bani cu suspiciunea intemeiata ca ii va dirija spre clientii politici. Legea continea in ea o invitatie la clientelism.
Cristian Păun regretă că actualul regim a ratat o reformă autentică:
Înţeleg, pe de altă parte, şi faptul că cei care au propus privatizarea legii sănătăţii nu sunt în măsură să apere şi să promoveze ei înşişi cu curaj şi tărie o astfel de lege. După ce au dat nenumărate mostre de socialism (taxe mai mari, deficite mai mari, inflaţie mai mare, datorii publice mai mari), era de aşteptat un eşec al guvernanţilor actuali care nu au reuşit deloc să ducă până la capăt reformele structurale care contează cu adevărat pentru acest stat. Aceşti guvernanţi care nu au privatizat mare lucru, iar atunci când au făcut-o au făcut-o întotdeauna cu jumătate de gură (a se vedea încercarea penibilă de a vinde în 2011 ce a mai rămas din PETROM pe bursă), nu au ei tăria şi consecvenţa să apere şi să explice celor pe care acum îi bat cu bastoane (nu că ar înţelege foarte uşor aceste argumente sau că ar fi dispuşi la vreun dialog civilizat şi inteligent pe argumente) de ce piaţa privată e mai bună chiar şi în cazul serviciilor medicale. Nu poţi să aperi liberalizarea acestor servicii de ambulanţă când tu nu ştii ce să faci cu companiile de stat, cu preţul energiei, cu distribuţia de gaze la preţuri preferenţiale către anumiţi amici. Nu înţelegi tu ca guvernant argumentele atunci când propui management privat în locul privatizării totale. Nu ai cum să oferi o explicaţie corectă şi să fii şi credibil în faţa celor pe care acum îi baţi când tu preferi şi propui în locul privatizării tot felul de proiecte florale ale statului alocate politic.
În două articole, Alexandru Duţu de la Kamikaze loveşte şi el direct la ţintă când vine vorba de criticat propunerea de reformă, dar mai mult, pune elocvent în discuţie felul în care ar arăta sistemul cu adevărat privat, aşadar o contribuţie şi pe partea constructivă:
Împotriva asigurărilor private. Asemănări între marii capitalişti şi marii comunişti
Susţinătorii caselor de asigurare private spun că sistemul privat este mai bun. De ce, totuşi, atunci cînd se propune un sistem eminamente privat (100% privat) de asigurări de sănătate, tocmai asiguratorii privaţi de sănătate sînt primii care sar de fund în sus. Să ne imaginăm că mergem în ţări în care casele private de asigurări gestionează banii strînşi de stat din taxa pe care cetăţeanul o plăteşte obligatoriu şi facem următoarea propunere:
“De mîine asigurările de sănătate devin private pe de-a întregul. Omul nu mai este obligat să plătească nimic începînd de luna asta. Cine vrea, şi crede că are nevoie, cumpără sănătate, cine nu, nu.” Cei mai vehemenţi împotriva acestei măsuri vor fi, foarte probabil, marile firme de asigurări private şi nu simpli cetăţeni. De ce? Fiindcă, pe moment, nea Ion, simplu cetăţean, va simţi că are în buzunar 10% în plus, banii pe care nu-i va mai da la asigurare. Mai încolo, în perspectiva unei eventuale îmbolnăviri de peste un an, doi sau zece, vede el ce face. Poanta este că, dacă mîine se adoptă rezoluţia asta, de poimîine casele private de asigurare se trezesc.
Asigurările de sănătate: să ne întoarcem în capitalism sau, dacă nu putem, măcar în comunism
Avem aşadar un purcoi de bani din care se poate fura de către stat sau de către privat. Discuţia care se poartă acum este cam în acest registru: “Cine e mai bine să fure din această pungă de bani, CNAS: statul, prin şmecheraşii angajaţi acolo, sau privaţii?” Mă gîndesc şi încerc un răpuns. “Privatul” este întotdeauna mai eficient şi mai performant decît statul, chiar şi atunci cînd e vorba de furat. Deci cred că privatul va fura mai bine decît cei de la stat, în cîrdăşie cu privaţii.
Idealurile dreptei pot fi întinate la fel de uşor ca idealurile comunismului.
Îl vom cita pe tovarăşul Iliescu, cel care spunea o treabă banală, citită probabil de dumnealui în nişte broşuri: ”monopolul privat este mai al dracului decît monopolul de stat.” Mare dreptate are! Cam de acest corolar mă folosesc dacă e să aleg între un sistem hibrid de stat (în care fură nişte angajaţi) şi un sistem hibrid cu pîinea şi cuţitul la privaţi. Văd că nimeni nu vrea asigurări şi spitale private în România. Nici măcar asiguratorii privaţi. Asiguratorul privat, companie mare, mă-nţelegi, nu mai are chef să alerge după Popescu, Ionescu şi Georgescu pentru a-l convinge. A trecut vremea aia! Ăla era capitalism în sensul lui de bază! Acum avem un capitalismo-comunism în care noi, compania de asigurări, vorbim cu statul şi-l punem să te oblige să dai matale 11% din venituri direct. Nici nu încasezi banii ăia. Doar i-ai muncit, trezindu-te la 5 dimineaţa. Îi luăm noi, şi hotărîm, că doar nu vrei să te-ntrebăm pe tine!
Revenind la titlu, Raed Arafat s-a întors după o săptămână de la demisie în Ministerul Sănătăţii şi a dat un interviu în Revista 22. Cu fapta şi cu vorba ne arată din nou că nu vrea să fie antreprenor de piaţă liberă.
Ceea ce nu ar trebui să ne împiedice să i-o cerem, pentru că o facem pe banii şi riscul nostru.
biggovernment.com/js…
Pavel · 20 ianuarie 2012, 18:53 · #
despre Ron de stiut chiar daca nu publicati:
“Our tax dollars are being used to support Israeli aggression, against both the Lebanese and the Palestinians in Gaza.
Our U.S. representative, Ron Paul, was one of only eight with the courage to vote against House Resolution 921, which endorses the present Israeli aggression in Lebanon and gives tacit approval to attacks upon Syria and Iran.”.. la fel zice si despre Israel.
ron paul despre israel:
www.youtube.com/watc…
da vina mai mult pe implicarea americii in conflictul din orientul mijlociu si critica ajutorul dat israelului (nu exact ce am spus, ca da vina pe israel)
—- dar se contrazice. uite ce apare pe situl lui in 2009 On January 9, Ron Paul addressed Congress to voice his opposition to a House resolution expressing strong support for Israel in its invasion of Gaza, and branding Hamas as a terrorist organization. Ron Paul called for American neutrality in conflicts that have nothing to do with the United States. www.ronpaul.com/2009
la press tv:
www.youtube.com/watc… genocidul israelian in gaza
bonus:
Ron Paul: Tea Party Activists Are Similar to Egyptian Protesters
gatewaypundit.rightn…
Pavel · 20 ianuarie 2012, 19:01 · #
Murray Rothbard, în articolul „Războiul, pacea şi statul” oferă fundalul teoretic pe care se poate înţelege atitudinea lui Ron Paul. Individualism metodologic în domeniul militar, să-i spunem.
mises.ro/433/
Dealtfel, ceea ce acuzaţi în aceste comentarii a fost dezbătut în presa americană recent şi acolo a reieşit destul de clar că poziţia lui Ron Paul nu poate fi nicidecum considerată rasistă sau anti-semită. Ba dimpotrivă. Cu greu ar putea fi un libertarian consecvent, dedicat păcii şi respectului pentru proprietatea privată, rasist în acelaşi timp.
Aveţi libertatea să postaţi pentru că ne bazăm pe discernământul oamenilor care citesc acest site. Ron Paul este de mult ţinta detractorilor în marea presă americană, ce mai contează că este atacat şi aici?
Dar, totuşi, întrebarea este retorică şi aş aprecia dacă nu mai oferiţi aceste exemple aici. Cei interesaţi le pot găsi în alte părţi.
Tudor · 21 ianuarie 2012, 22:33 · #