Internetul este în continuă transformare și una din tendințele negative care se accentuează este restrângerea sau chiar dispariția libertății de răspândire a informației, pentru că statul urăște libertarea, iar internetul este esențial pentru libertatea de exprimare.
Așa cum am mai scris aici pe blog, cred că sunt cel puțin două linii de atac prin care statul încearcă să îngenuncheze libertatea pe internet. Ambele sunt construite pe abuzul de putere și negarea respectului pentru proprietatea privată, folosindu-se în stil orwellian de argumentări bazate pe retorica cea mai respectabilă și prietenoasă:
1. Lupta contra „cyber-terorismului”
În numele conceptului colectivizant de siguranță națională, statul încearcă să impună diverse măsuri de excludere, spionaj și control agresiv. Terorismul fiind un concept atât de vag, sub incidența acestor măsuri poate cădea practic oricine. Nu este un secret că se încearcă introducerea de legi pentru monitorizarea și stocarea tuturor comunicațiilor mobile și electronice.
O temere pe care mi-o imaginam mai demult a început acum să devină realitate: accesul pe internet se va face cu buletinul.
“Terorismul cibernetic” e o gogorita. De fapt statul vrea sa ia in posesie internetul, cel mai frumos cadou pe care omenirea și-l-a oferit in ultimele decenii. Cand i-a placut unui asupritor libertatea de exprimare si disobedienta argumentata?
Cred ca nu ar fi exagerat sa privim statul ca pe un moloh acoperit de milioane de piscaturi zilnice, incepand de la bloguri cat o furnica si pana la site-uri cu audienta mai mare decat a Pentagonului. Legitimitatea i se topeste vazand cu ochii. Imparatul se dezgoleste tocmai acum cand are de inregimentat America sub stindardul fascialismului. Obama trebuie sa puna vama pe internet, sa carpeasca din vreme petice pe gura dizidentilor.
Scandalul telegramelor diplomatice iscat de Julian Assange prin Wikileaks și modul în care i-au răspuns autoritățile este un exemplu notoriu în acest sens.
2. Lupta contra pirateriei online (aplicarea legilor copyright-ului)
Ideea de drepturi contra copierii (copyright) este criticată sistematic de Stephan Kinsella.
În esență, copyright-ul instituit arbitrar de stat (spre deosebire de înțelegerile contractuale private) constituie agresiune instituționalizată și are efecte dezastuoase care amintesc de unele dintre cele mai întunecate perioade istorice.
Proiectul pilot al inițiativelor SOPA și PIPA care sunt dezbătute astăzi în America s-a numit HADOPI în Franța acum trei ani. Vânătoarea kgb-istică a internauților nu e practic diferită de vânătoarea comercianților și utilizatorilor de stambă din secolul XVIII, așa cum am încercat să arăt în articolul de aici:
În bucătăria Europei se prepară vânat à la Colbert
Amenințarea legiferării echivalentului american al HADOPI a declanșat o reacție puternică de condamnare din partea unor giganți ai internetului ca Wikipedia, WordPress sau Google.
Jeffrey Tucker comentează despre Miercurea întunecată:
Tentativa statelor de a bloca fluxurile de informație pe web continuă prin noi și diverse legi și regementări. Nici nu sunt necesare legi noi: statul are deja puterea de a zdrobi era informației printr-un moft birocratic.
…
- Nu mai devreme de săptămâna trecută, un judecător a decis ca un student britanic de 23 de ani să fie extrădat în S.U.A. pentru o pedeapsă cu închisoarea de 10 ani, doar pentru că a pus link-uri către alte servere care găzduiesc ilicit conținut cu copyright.
- Anul trecut, autoritățile americane au închis 150 de domenii fără anchete și proces, pe motiv că erau suspectate de vânzarea unor bunuri care încalcă legea mărcilor comerciale. Acest lucru a fost făcut de Cyber Monday cu un motiv clar: era un semnal către lumea digitală că statul este stăpân.
- În primăvara anului trecut, FBI-ul a închis arbitrar toate domeniile de poker online pe care le-au putut găsi și au sechestrat conturile bancare ale celor mai importante persoane care joacă poker online – toate acestea întâmplându-se înainte de anunțul recent că poker-ul online va fi iarăși legal.
- Tot anul trecut, Departamentul pentru Siguranța Patriei a sechestrat 84.000 de domenii și a anunțat că fiecare se făcea vinovat de traficul cu pornografie infantilă. O mică problemă, însă: totul a fost o eroare. Nici măcar un domeniu nu era vinovat. Până în prezent nu a apărut vreo explicație despre cum s-a putut întâmpla așa ceva.
- În 2010, autoritățile federale au pus sechestru pe 73.000 de domenii pentru că au pus link-uri către conținut care se susține că era distribuit prin încălcarea copyright-ului.
Prejudiciile aduse de astfel de acțiuni sunt deja enorme. Acum zece ani, internetul reprezenta eliberarea, o nouă frontieră a inovării, comerțului, răspândirii opiniilor și organizării spontane. Astăzi, din ce în ce mai mulți oameni sunt înfricoșați. Blogger-ilor nu le este clar ce permite și ce nu permite legea în vigoare. Nimeni nu știe cum se definește „utilizarea corectă” (fair use). Buzunarele cele mai adânci câștigă proces după proces. În fața acestei incertitudini, mulți aleg să posteze mai puțin conținut – iar asta este exact ceea ce își dorește statul și monopoliștii privați.
Protestul Wikipedia este un mod de a spune că dacă acest modus operandi continuă și ajunge să fie instituționalizat într-o nouă legislație, nu va mai exista Wikipedia, care este site-ul cu cel mai bogat conținut de pe web și principalul mod în care oamenii se informează astăzi (cât de departe am ajuns de la munca de selectare a surselor pe care o făceam acum cinci ani).
Iar acesta este doar un exemplu. Blogurile indviduale nu vor mai putea avea decât conținut aprobat de stat. Motoarele de căutare nu vor putea afișa decât site-uri aprobate de stat. Antreprenoriatul digital ar fi sufocat de temeri și amenințări, confiscări și încarcerări. Este greu de imaginat cum ar putea supraviețui chiar Twitter sau Facebook.
[Spre deosebire de alte industrii], întreprinderile digitale pot dispărea din câteva click-uri, oferind lumii perspectiva ipotetică a ceea ce se întâmplă atunci când statul atacă inovația și progresul la rădăcină. Modificări foarte mici ale legii pot avea efecte gigantice. După cum un click poate închide un site, o lege poate face același lucru.
…
Cu sau fără SOPA, libertatea digitală este asediată. De exemplu, ICANN, poarta de înregistrare a adreselor pe internet, condiționează deținerea unui domeniu cu prezentarea unui act de identitate furnizat de stat. Această schimbare oferă punctul de pornire pentru alte suspendări și strangulări.
…
Dacă atacul statului asupra internetului va avea succes, ar fi precum arderea manuscriselor Sf. Isidor al Seviliei din secolul al șaptelea, care a produs, în cele mai grele vremuri, cartea ce a rezumat toată cunoașterea lumii antice (o Wikipedie a vremii sale) și care rămâne o sursă de referință până astăzi.
…
Ar fi precum distrugerea presei lui Gutenberg în secolul XV, pentru ca noi să nu cunoaștem cuvântul tipărit.
Istoricii ne amintesc neîncetat că toate marile salturi din istorie sunt alimentate de împărtășirea și răspândirea informației. Aceasta este o precondiție.
…
Informația este bunul cel mai valoros și se întâmplă să fie reproductibil la infinit. Însă astăzi, statele s-au baricadat cu noțiunea de „proprietate intelectuală” pentru a consolida monopoluri și a cenzura idei. Nu vom fi niciodată la adăpost din calea acestui tip de legislație și dictat arbitrar, dacă nu smulgem din rădăcini această idee eronată și nu începem să facem mai bine distincția între drepturi de proprietate reale și false.
Cele două tendințe dominante ale vremurilor noastre sunt, pe de o parte, întunecarea lumii fizice stăpânite de stat și, pe de altă parte, iluminarea adusă de ordinea spontană a mediilor digitale controlate de toți ceilalți în afara statului. Statele încearcă să le doboare și să facă întuneric. Protestele contra acestor controale sunt un semnal clar că nu îi vom lăsa pe acești huligani, acești barbari, acești vandali, să își facă de cap.
Ideile conduc lumea. Să ne ocupăm mințile și inimile cu idei corecte despre libertate, pentru a ne bucura de ea.
