Floored, sau sudoarea din spatele formării preţurilor

Tudor Smirna · 25 mai 2010

Formarea preţurilor, sau felul în care preferinţele participanţilor la piaţă se transformă în rapoarte de schimb prin licitaţie este miezul teoriei economice.

Floored este un documentar despre traderii din Chicago, în care se poate vedea practica ce pune carne pe teoria formării preţurilor. Nu este un film didactic, ci mai degrabă un buchet de impresii personale ale traderilor. Majoritatea dintre cei intervievaţi sunt obişnuiţi cu metoda clasică de licitaţie şi îşi povestesc tragedia prin care trec: sistemele computerizate de licitaţie îi lasă pe drumuri sau îi forţează să se adapteze la un nou mod de a licita, mult mai astenic, fixaţi cu orele în faţa unui perete de monitoare.

Dar dincolo de acest handicap tenhnic mulţi trădează probleme psihice: de la dependenţa de droguri şi alcool, până la grandomanie. Unii sunt putred de bogaţi, mulţi alţii şi-au pierdut toată averea în câteva secunde.

La o primă vedere par o adunătură de ahtiaţi după jocuri de noroc, cu mutre mai mult sau mai puţin interlope. Dar ceea ce nu spune documentarul este că, spre deosebire de jucătorii de la casino, unde o parte câştigă ceea ce pierde cealaltă, aceşti oameni sunt piesele cele mai încercate din marele mecanism de coordonare pozitivă care este economia. Profitul lor „deşănţat” marchează beneficiile imense pe care le aduc indirect unor mii şi milioane de oameni.

Poate părea paradoxal că alinierea cât mai corectă şi rapidă a raporturilor în care se schimbă diferitele bunuri, factori de producţie, servicii, titluri de proprietate, credite şi instrumente derivate — astfel încât nevoile sociale cele mai importante să fie prompt satisfăcute cu resursele disponibile, acum şi în viitor, într-un cuvânt raţionalitatea economică — se sprijină pe socotelile grăbite, gesticulaţiile nebune, îngesuiala, transpiraţia, ţipetele şi scuipăturile acestei elite a bişniţarilor.

Apare întrebarea cât din acest circ din ringurile de licitaţie se datorează aranjamentului instituţional contemporan, bazat pe rezerve fracţionare, prin care sistemul monetar-bancar-financiar injectează inflaţia monetară şi haosul motivaţional în toate economiile lumii, cu efecte maniaco-depresive evidente? Probabil că mult, din moment ce primele destinaţii ale banilor proaspăt creaţi din nimic sunt pieţele bursiere.

Sunt traderii complici la marea schemă de redistribuţie mondială prin fraudare sau sunt doar victime? Probabil că adevărul este undeva la mijloc. Poate că şi aici sunt rechini care ies, cu sprijin politic, învingători din orice combinaţie şi tipi cinstiţi care îşi pun cariera şi chiar averea la bătaie pentru profitul lor şi al partenerilor. Documentarul sugerează că partea a doua e mai plauzibilă.

Este interesant câtă energie, câte ore-om de la unele dintre cele mai puternice exemplare ale speciei pot fi economisite şi îndreptate către alte utilizări prin introducerea sistemelor electronice de licitare. Ar fi şi mai interesant de văzut câtă energie şi resurse s-ar putea economisi (şi) în domeniul licitaţiilor bursiere prin punerea activităţii bancare pe baze legale, nu frauduloase, cum sunt în prezent.

Filmul întreg se poate viziona pe Babelgum.

·

Comentarii

  1. D-le Smirna, teoria economica clasic-liberala mi se pare cea mai convingatoare. Mi-e clar ca ignorarea ei, in fond, a pietei cu adevarat libere – cu corelatul guvernarii interventioniste – a vitregit lumea si economia contemporana de stabilitatea epocii clasice, cand moneda de aur sau de argint tinea lucrurile sub control. In schimb, o observatie a lui Sorin Cucerai mi-a introdus indoiala in suflet : insuficientza intregii cantitati de aur, ca si a celei de argint, stocate pana acum pe tot globul. Aceasta cantitate totala, zicea Sorin Cucerai, impartita la numarul celor aproape sapte miliarde de oameni ai Terrei, ar distribui o cantitate infima pe cap de locuitor (cateva zeci de grame de aur si ceva mai mult de argint). Ce vrea dansul sa releve este insuficienta metalelor pretioase intr-o lume considerabil mai numeroasa decat odinioara (ca sa nu mai vorbim de explozia demografica viitoare) . Daca e asa, poate fi putinatatea metalelor pretioase un impediment major pentru revenirea la moneda etalon (aur sau argint) de altadata !? V-as fi recunoscator daca mi-ati acorda cateva randuri !

    Coman Horatiu – Medias

    coman horatiu · 25 mai 2010, 23:54 · #

  2. Cred ca nu sunt motive de ingrijorare in privinta aurului si argintului. Revin curand cu un raspuns mai extins.

    Tudor · 26 mai 2010, 15:13 · #

  3. Am schiţat un răspuns aici:

    mises.ro/755/

    Tudor · 30 mai 2010, 11:21 · #

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)