Economics and the Public Welfare de Benjamin M. Anderson este o perspectivă austriacă asupra istoriei economice și financiare interbelice, cu accent pe episoadele cele mai importante din Statele Unite ale Americii. Anderson a fost un teoretician original care a integrat mare parte din paradigma austriacă în sistemul său de gândire economică, fiind unul din admiratorii americani timpurii ai lui Mises. Ca și Mises, al cărui job principal a fost pentru mulți ani în zona de business, Anderson a fost un teoretician care și-a petrecut mare parte din carieră în epicentrul finanțelor americane.
Istoria sa redată cu un aparat teoretic coerent și revizionist (în comparație cu analizele keynesiene sau monetariste) este plină de amănunte pe care doar un economist șef la una dintre cele mai mari bănci ale lumii le poate avea. În plus, din fiecare paragraf respiră un ton blând și politicos, de gentleman de cea mai bună speță. Nu este de mirare că istoria sa ocupă unul primele locuri printre cărțile apreciate de cercetătorii austrieci.
O scădere majoră merită menționată: Anderson a fost adeptul unei forme a doctrinei real bills: considera că scrisorile de schimb (instrumente de credit pe termen scurt) pot intra legitim în baza monetară alături de aur, moneda propriu zisă. Astfel, se face criticabil pentru susținerea unei practici particulare a rezervelor fracționare, care sunt oricând și oriunde o formă de fraudă.
Anderson face și unele recomandări care nu sunt întru totul consonante cu etica proprietății private, dar cititorul, odată imunizat la aceste erori, cred că va avea imens de câștigat de pe urma lecturii. Drumul către Marea Depresiune și apoi politicile impuse de Hoover și F.D. Roosevelt, interminabile dezastre economice ale căror umbre se răsfrâng încă asupra climatului economic prezent, vor sta într-o nouă lumină după această lectură.
Institutul Mises, prin publicarea online a acestei bijuterii ne face încă un dar de libertate, printre atâtea altele.
