Ca orice măsură agresivă și arbitrară asupra unei ordini voluntare, bazate pe schimburi libere de bunuri obținute legitim, legea HADOPI reușește să își rateze scopul.
Un studiu făcut de Sylvain Dejean, Thierry Pénard și Raphaël Suire [pdf] susține că:
1. Numărul „piraților” francezi a crescut cu 3% de la adoptarea legii Hadopi în septembrie 2009, până în decembrie 2009.
2. 15% dintre cei care foloseau rețelele peer-to-peer au renunțat la utilizarea acestor rețele (pedepsită de Hadopi), dar două treimi dintre aceștia au trecut la utilizarea streamingului (de ex. Allostreaming) și a serverelor care oferă găzduirea unor cantități mari de informație (de ex. Rapidshare).
3. dintre cei care continuă să folosească rețelele peer-to-peer, 25% declară că și-au schimbat practicile de piraterie.
4. Pirații sunt și importanți cumpărători de „produse culturale digitale”: întreruperea legăturii la internet a utilizatorilor peer-to-peer ar atrage după sine pierderi de 27% pentru piața respectivă, iar eradicarea tuturor formelor de piraterie ar duce la pierderi de aproximativ 50%.
Autoritățile au ajuns la o nouă răspântie: au de ales între a renunța la o măsură nedreaptă (conform ordinii proprietății private) și ineficientă, și a continua să orbecăie după pirații digitali cu alte măsuri și mai radicale. Deviza autorităților și a industriei ce se vrea protejată de pirați (și de propriile profituri actuale) pare să fie: Pe ei, pe stamba lor!
(Via Sandro Da Silva, ContrePoints.org)
