Ultima nota la Human Action (schita)
MISES: … Ştiinţa nu face evaluări, dar îi furnizează omului care acţionează toată informaţia de care poate avea nevoie, în legătură cu evaluările sale. Ea păstrează tăcerea numai atunci când i se pune întrebarea dacă viaţa însăşi merită trăită.
Bineînţeles că această întrebare s-a pus şi va continua întotdeauna să fie pusă. Care poate fi semnificaţia tuturor acestor strădanii şi activităţi omeneşti, dacă, în cele din urmă, nimeni nu poate evita moartea şi descompunerea? Omul trăieşte în umbra morţii. Indiferent ce va fi realizat el, în cursul pelerinajului său, într-o bună zi va trebui să piară şi să abandoneze tot ce a clădit. Fiecare clipă poate fi cea din urmă. Un singur lucru este sigur, în ce priveşte viitorul unui individ: moartea. Văzute din punctul de vedere al acestui rezultat ultim şi inevitabil, toate strădaniile omului par deşarte şi inutile.
Mai mult, acţiunea umană trebuie considerată absurdă, chiar şi atunci când este evaluată numai din perspectiva scopurilor ei imediate. Ea nu poate asigura nicicând o satisfacţie deplină; ea nu oferă decât o îndepărtare parţială a neplăcerii, pe durata unui moment evanescent. Îndată ce o dorinţă este satisfăcută, se nasc şi cer să fie satisfăcute altele. Se spune că civilizaţia îi sărăceşte pe oameni, deoarece le înmulţeşte dorinţele şi nu potoleşte, ci stârneşte poftele. Toată activitatea şi toate afacerile cele forfotitoare ale oamenilor care trudesc din greu, graba, înghesuiala şi agitaţia sunt lipsite de sens, deoarece ele nu aduc nici fericirea, nici liniştea. Pacea minţii şi serenitatea nu pot fi dobândite prin acţiune şi prin ambiţii lumeşti, ci numai prin renunţare şi resemnare. Singurul tip de atitudine potrivită înţeleptului este evadarea în inactivitatea unei existenţe pur contemplative.
Însă toate aceste nelinişti, îndoieli şi scrupule sunt covârşite de forţa irezistibilă a energiei vitale a omului. Este adevărat că omul nu poate scăpa de moarte. Dar în prezent trăieşte; şi viaţa, nu moartea, este cea care pune stăpânire [p.882] pe el. Indiferent ce i-ar rezerva viitorul, el nu se poate sustrage necesităţilor momentului actual. Câtă vreme un om trăieşte, el nu poate să nu asculte de principalul său impuls, de elanul său vital. Natura înnăscută a omului este cea care caută să-i prezerve şi să-i consolideze viaţa, cea care îl face să fie nemulţumit şi să urmărească să-şi îndepărteze neplăcerile, cea care îl face să caute ceea ce se poate numi fericire. In fiecare fiinţă vie lucrează un inexplicabil şi neanalizabil Id. Acest Id este impulsul tuturor impulsurilor, forţa care îl mână pe om spre viaţă şi acţiune, tendinţa originară şi ineradicabilă spre o existenţă mai deplină şi mai fericită. El lucrează câtă vreme trăieşte omul şi încetează numai odată cu încetarea vieţii sale.
Raţiunea umană se află în slujba acestui elan vital…
NOTA: În mod paradoxal şi, din fericire, exterior praxeologiei propriu-zise, mobilul ultim al cultivării raţionalităţii personale si sociale şi singurul stăvilar în calea destrucţionismului şi a autodestrucţionismului nihilist este, pentru Mises, tocmai sinele freudian cel mai iraţional, aşa-numitul Id, presupusul centru vital dintr-o “natură umană” abia deosebită de cea animalică, prin necesitatea satisfacerii ei cu ajutorul raţiunii. Dar acest stăvilar este îngrijorător de apropiat, inductiv şi existenţial vorbind, de fazele preliminare ale dinamicii nihiliste, descrise critic de Eugene (ulterior Ierom. Serafim) Rose, la finele anilor 1960. “Stăvilarul” lui Mises apare deja ca o fază avansată în mersul revoluţiei nihiliste, un fel de sumă a primelor trei stadii sesizate de Rose, după care urmează direct dictaturile socialisto-intervenţioniste şi sub-umanizarea instituţionalizată a tinerilor:
«Primul stadiu al nihilismului, spunea el [Rose], este “liberalismul”, înţelegând prin aceasta încercarea de a realiza un compromis între Vechea Ordine (“civilizaţia creştină”) si Noua Ordine a omenirii, fără de Dumnezeu. Al doilea stadiu este realismul, în care credinţa în lumea cealaltă si în Adevărul transcendent este abandonată si toată grija este acordată lumii materiale, bunăstării trupeşti, progresului tehnic, etc. Realismul, totuşi, refuză nevoile neplănuite, iraţionale ale omului, şi prin urmare trebuie sa determine o reacţie împotriva sa, care este al treilea stadiu: “vitalismul”.
În perioada vitalistă, criteriul Adevărului este substituit de un standard nou: “dătătorul de viaţă”, “vitalul”. Acesta poate lua forma unor experienţe pseudo-duhovniceşti, invocarea unor “puteri” şi “prezenţe”, sau a unei alte forme a “cultului naturii” cu elementele sale fundamentale, pământul, trupul si sexul. Vitalismul, spunea părintele Serafim, este “un simptom inconfundabil al oboselii lumii. Este rodul, nu al “prospeţimii”, al “vietii” si al “imediatului”, pe care discipolii săi le caută cu atâta disperare (tocmai din cauză că le lipsesc), ci al stricăciunii si necredinţei, ce sunt ultima fază a civilizaţiei muribunde, pe care ei o urăsc.
Astfel, credea părintele Serafim, dincolo de vitalism mai poate fi doar încă un stadiu, final, prin care ar putea trece nihilismul: Nihilismul Distrugerii. “Aici, în cele din urmă”, scria el, “găsim un nihilism aproape ‘pur’, o ură împotriva creaţiei si împotriva civilizaţiei, care nu va fi mulţumită până ce nu le va distruge pe deplin”.» (Ierom. Damaschin Christensen, “Ultima Răzvrătire Adevărată”, http://ro.altermedia.info/antisistem/ultima-razvratire-adevarata_4412.html referitor la impactul pe termen lung ale instituţionalizării antropologiei freudiene printre tineri cf. si idem, Viaţa şi lucrările Părintelui Serafim Rose, Ed. Sofia / Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2005, pp. 144-145.)
Identificarea dinamicii existenţiale nihiliste şi hiliaste (mai degrabă decât a simplei erori intelectuale), ca mobil ultim al comunismului pur şi dur (“orwellian”) şi al mutanţilor săi “de catifea” (gen Minunata Lume Nouă), a fost parţial realizată – independent de Părintele Serafim Rose – şi de M. N. Rothbard (în ultimele sale scrieri consacrate istoriei gândirii economice) şi de Eric Voegelin (în scrierile sale despre “ştiinţa” şi “politica” angajate în “imanentizarea eshatonului” gnostic), doi participanţi de marcă la seminariile lui Mises de la New York şi, respectiv, Viena. Am încercat să arăt în altă parte că viaţa şi învăţătura creştin-Ortodoxă nu este, însă, doar terapia existenţială a nihilismului, ci singurul cadru logic coerent pentru armonizarea sistematică a intereselor pe termen lung ale fiecărei persoane umane cu imperativele etico-politice ale cooperării sociale paşnice, dorite de liberali (cf. http://misesromania.org/489/). Dar atunci libertatea firesc întrebuinţată, liberalismul sustenabil, ar putea fi mai degrabă non-violent şi simplu decât violent-revoluţionar şi consumerist, mai degrabă ascetico-duhovnicesc decât “anarho-capitalist”.
Desigur, încercarea de ieşire “realist-vitalistă” propusă de Mises este, practic, inevitabilă pentru cei care se zbat în cutia secularismului cripto-nihilist (sau, echivalent, în cea gnostică, a nihilismul “spiritualizat”, ilustrat de “contemplaţia” depersonalizantă, vegetativă, menţionată de Mises mai sus). Mai puţin frământat decât Eugene Rose (fiind cu o generaţie în urma acestuia pe calea revoluţiei nihiliste), Mises a căutat, totuşi, până în pragul teologiei romano-catolice, de care s-a apropiat în ultimii săi ani de viaţă, soluţii la problemele importante pentru care mintea sa genială încă nu avea răspuns. Cf. Jörg Guido Hülsmann, Mises: The Last Knight of Liberalism, Ludwig von Mises Institute, Auburn, Alabama, 2007; Ierom. Serafim Rose, Nihilismul şi Revelaţia lui Dumnezeu în Inima Omului, Ed. Anastasia, Buc., 1997. A se vedea şi idem, Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul Începuturilor, Ed. Sophia, Bucureşti, 2001, pentru o critică filosofico-epistemologică generală a alternativelor antropologiei creştine; Arhiep. Hrisostom de Etna, Elemente de psihologie pastorală Ortodoxă, Ed. Biserica Ortodoxă, Galaţi, 2003, pp. 173 ff., pentru o discuţie a avantajelor relative ale antropologiei freudiene asupra behaviorismului din perspectiva personalismului creştin-ortodox; Protopresbyter George Grabbe, The Orthodox-Christian education of children in our days, St. Nectarios American Orthodox Church, 1976, pentru o discuţie a limitelor antropologiei freudiene, din aceeaşi perspectivă.
Sunt un secularist / ateu / liberal / materialist (in sensul filosofic al cuvantului) si nu sunt deloc nihilist. Din contra, ma bucur de viata poate chiar mai mult decat prietenii mei crestini fiindca eu STIU ca doar pe asta o am, doar corpul asta il am si nu imi permit sa-l deteriorez si sa-l irosesc prin decizii de viata stupide.
Cum spunea Richard Dawkins, biolog, evolutionist si ateu militant:
—
O să murim şi asta ne face norocoşi. Majoritatea oamenilor n-o să moară fiindcă n-o să se nască vreodată. Numărul oamenilor care puteau fi în locul meu aici, dar care nu vor vedea lumina zilei depăşeşte numărul grăunţelor de nisip din Sahara. Eu şi cu tine suntem aici, în banalitatea noastră, în ciuda acestor şanse uluitoare.
Prezentul se deplasează din trecut spre viitor ca un reflector de-a lungul imensităţii timpului. Tot ce-i în spatele reflectorului este în întuneric, întunericul trecutului mort. Tot ce-i în faţa reflectorului este în întunericul viitorului necunoscut. Şansele ca secolul în care trăieşti tu să fie cel iluminat de reflector sunt aceleaşi cu şansele ca un bănuţ aruncat la întâmplare, să cadă deasupra unei anume furnici ce se deplasează undeva între San Francisco şi New York.
Suntem norocoşi că trăim şi aşadar trebuie să apreciem viaţa. Viaţa e preţioasă. N-o să mai primim alta. Asta e. N-o irosi! Deschide-ţi ochii, deschide-ţi urechile. Preţuieşte experienţele pe care le ai şi nu-ţi pierde timpul gândindu-te la o viitoare viaţă inexistentă de după ce eşti mort. Încearcă să faci cât de mult bine poţi altora, acum. Încearcă să-ţi trăieşti viaţa din plin în timpul care ţi-a mai rămas.
—
El doreste ca acel text sa fie citit la inmormantarea sa. Ce inspirational!
TLP · 13 noiembrie 2008, 10:34 · #
Din nefericire pentru teoriile astea ale nihilismului inevitabil, si crestinii isi folosesc aceeasi partea “animala” a creierului cand se roaga, cand iubesc sau cand dispretuiesc.
Crestinii, ca si ateii, isi folosesc sistemul limbic al creierului pentru trairea emotiilor — si sistemul asta limbic este unul dintre cele mai vechi (evolutionar vorbind) sisteme din creier.
Deci teoriile lui Mises — ignorand nuantele Freudiene care au si bagaj neverosimil— sunt mult mai aproape de adevaruri praxeologice (mai precis, sunt mai universale) decat reflectiile de o izbitoare parohialitate emotionala ale lui Rose.
Normal, daca te antrenezi —precum cainii lui Pavlov— sa asociezi tot ce este frumos, demn, inaltator si inspirational din trairile umane cu ceva idee fixa religioasa, si asociezi tot ce e urat si mizerabil cu lipsa de credinta, atunci reactiile viitoare sunt foarte previzibile. Asa cum cainii lui Pavlov saliveaza la aprinderea luminii, tot asa crestinii — si nu numai crestinii— “saliveaza” emotional la mentionarea religiei lor, si se oripileaza la lipsa de credinta.
Dar trebuie tinut minte ca asocierea asta intre nihilism si lipsa de credinta nu are justificare serioasa — este doar un raspuns la acelasi nivel cu salivarea cainilor lui Pavlov.
Alex · 21 noiembrie 2008, 16:36 · #
Hayek scria ca termenul cel mai apropiat de sensul originar al cuvantului libertate este toleranta. Sa acuzi un ateu ca ar fi nihilist (sau altfel) este o dovada de intoleranta. Cei care fac asta nu sunt liberali, ci fundamentalisti religiosi !
Ionel · 21 noiembrie 2008, 21:19 · #
Cate crime s-au facut in ultimul secol in numele ateismului si cate in numele religiei? Poate fi considerata aceasta observatie punct de plecare in asocierea ateismului cu nihilismul? Asta asa, grosier, fara a lua in calcul faptul ca sunt religii si religii, unele mai meritoase decat altele… Mie nu-mi inspira nimic textul lui Dawkins. Decat o trufie fara margini…
mtvx · 25 noiembrie 2008, 21:40 · #
“Cate crime s-au facut in ultimul secol in numele ateismului ?”
Un numar neglijabil. S-au fact in schimb multe crime in numele socialismului si national-socialismului.
De aceea suntem pe un website care are ca scop promovarea liberalismului clasic (in varianta “Austriaca” si cu dezvoltari ulterioare) care este opusul socialismului de toate felurile.
Dar se pare ca suntem tratati aici cu un fel de comunism spiritual: “Liberal,ca liberal domnule — dar esti si ortodox ne-ecumenist? Daca nu, imi pare rau, dar trebuie sa va raportam la partidul anti-nihilist.”
“[S]i cate in numele religiei?”
Inca se mai omoara de zor prin Israel in numele religiei, se omorau prin Irlanda pana nu demult iar in Afganistan avem Talibanii care omoara cu sufletul impacat ca o fac in scopul mentinerii religiei purificate.
Alex · 25 noiembrie 2008, 23:58 · #
… Care socialism, national-socialism, fascism (colectivism intr-un cuvant) au fost/sunt atee, domnul meu… Ca doar nu ne inghesuiau tovarasii pe poarta Bisericii, “sa ne spele pe creier”, din cate imi amintesc! Un simplu “nu sunt de acord cu ideile prezentate in nota respectiva” ar fi fost suficient (libertatea cuvantului?). Ateii pare’se, sunt mai intoleranti decat crestinii, iau foc imediat ce spui ceva de Dumnezeu. Se simt atacati… Nu v-a cerut nimeni sa fiti si liberal si ortodox ne-ecumenist… Sa fie doar pura coincidenta cu atitudinea fata de religie a regimurilor pomenite mai sus?
Bune exemplele dumneavoastra. Religiile respective nu au legatura cu Dumnezeul despre care se vorbeste in nota de mai sus… Tocmai din acest motiv am tinut sa precizez ca exista religii si religii. Multumesc!
mtvx · 26 noiembrie 2008, 00:36 · #
National-Socialisti au fost in general credinciosi — in nici un caz nu au fost necrediciosi ca punct ideologic. Dar eu spun ca nu religiozitatea lor a fost cauza crimelor, ci colectivismul lor. Elementul comun al ideologiilor mentionate este colectivismul — el este cel care ucide si nu ateismul.
Daca ai o pus intrebare, domnule “mtvx”, nu trebuie sa te sperii de raspuns.
Si, evident, exact religia in care te-ai nascut dumneata este cea cu adevarat adevarata si cu adevarat pura — catolicii, protestantii toti sunt niste eretici.
Cat de norocosi sunt ortodocsii!
Nu numai ca s-au nascut exact in religia cu adevarat adevarata, dar dupa domnul Comanescu, numai Ortodoxia poate fi cadrul stabil de functionare a liberalismului!
Halal liberalism clasic, care depinde pentru functionare lui de dezvoltarea personala spirituala a domnului Comanescu.
Alex · 26 noiembrie 2008, 05:48 · #
Pun agitatia verbal-emotionala pe seama ateismului militant care va da ghes sa nu scapati nici o ocazie de a “corecta” abaterile altora cand vine vorba de Dumnezeu. Presupusa mea teama fata de raspunsul dumnevoastra, precum si supozitia ca ortodoxia imi convine doar pentru ca “m-am nascut in ea” intra tot in aceasta categorie. Sunteti cam arogant pretinazand ca stiti de ce fac anumite alegeri. Nu numai atat, dar pareti incapabil a distinge diferentele dogmatice si teologice dintre ortodoxie, catolicism, protestantism, si de aici si meritele pe care acestea le-ar avea. Daca ele sunt doar niste idei filozofice aflate in competitie pentru “market share”, atunci pare firesc sa o sustin orbeste pe cea “in care m-am nascut”. Este mai comod, nu-i asa?
“National-Socialistii au fost in general credinciosi”… Da, obiectele veneratiei lor erau Statul, National-Socialismul si infailibilul lor lider. Un eclectism religios menit sa consolideze sustinerea fata de acestia forma pachetul de credinte si teologia hitlerista.
Rothbard a spus ca eternul conflict este acela intre Putere si Libertate. Pornind de aici, colectivismul nu este un scop in sine ci un mijloc. Ca tot pomeneati praxeologia undeva mai sus… Puterea, ca scop in cazul de fata, scuza mijoacele. Colectivismul (avand Statul ca obiect central de veneratie) va trebui sa devina noua religie, a scris H. G. Wells. Noua religie are nevoie de ajutorul ateismului – el insusi o alta religie, dupa parerea unora, deoarece credinta autentica este un competitor pentru loialitatile omului. Din acest motiv un regim colectivist este automat anti-religios. In plus, ideologiile gregare s-au bazat dintotdeauna pe teoria darwinist-evolutionista (accent pe cuvantul “teorie”). Se stie care a fost influenta evolutionismului asupra rasismului nazist. Deci cate parale facea credinciosia nazista s-a putut vedea dupa rezultate. Ca doar am fost avertizati de Mantuitorul lumii ca dupa roade ii vom cunoaste… Dar chiar si asa, o simpla analiza a meritelor setului lor de credinte ar fi fost suficienta. Trebuie facuta, in acest context, o distinctie intre credinta autentica si felul cum au inteles si crezut unii de cuvinta sa o puna in practica pentru a-si atinge scopurile lumesti. Dumneavoastra insa nu excelati in acest departament, dupa cum se observa.
In urmatorul articol, pe langa analiza legata de obiectul disputei noastre, aveti culese cateva citate din Manifestul Umanist II si spusele unor colectivisti mai mult sau mai putin celebri. Se poate vedea relatia intre colectivism, ateism, ecumenism, religie (si/sau lipsa ei), si putere.
www.augustreview.com…
mtvx · 2 decembrie 2008, 18:17 · #
Domnule “mtvx”,
Este un fapt empiric ca majoritatea covirsitoare a oamenilor isi aleg religia in functie de locul in care se nasc, sau isi petrec anii formativi. Mai mult, exista sute de curente religioase care spun lucruri contradictorii, fiecare sustinand ca religia lor este cea cu adevarat adevarata — deci in mod logic cel mult una este adevarata, iar restul sunt in mod simplu false. Prin urmare, cand vad pe cineva argumentand ca religia aleasa de el este cea cu adevarat adevarata — ma amuz. Si nu vreau sa fiu acuzat de relativism: toate religiile sunt la fel de false, iar argumentul de mai sus este doar unul din multe disponibile impotriva religiei in general.Vreau totusi sa obiectez la descrierea mea ca “ateist militant”. Nu am mai argumentat in contradictoriu cu un credincios despre “adevaruri” religioase de ani de zile. Si asta nu pentru ca nu cred ca e important sa discutam adevarul, ci pentru ca ma simt ca si cum as lua jucariile din mana copiilor. Exista moduri de a gasi implinire in viata si altele decat jocul cu masinutele – dar copiii au nevoie de timp si efort pentru a le invata.
La fel, nu sunt interesat de discutii despre evolutie – exista mii de pagini pe internet dedicate subiectului, iar cel care vrea sa pastreze cea mai mica pretentie la respectabilitate intelectuala are doar optiunile de a pleda ignorata sau de a fi “evolutionist.”
Ce m-a determinat sa scriu aici a fost incercarea ridicola de “mioritizare” a liberalismului clasic. Liberalismul –o sa omit “clasic” de aici inainte—nu este un current slab de picioare, care are nevoie de ajutorul religiei pentru functionare – cu atat mai putin are el nevoie de Ortodoxie ca “singurul cadru logic [!] coherent” pentru aplicarea ideilor. Dar mai mult despre asta mai jos.
Restul propozitiilor dumneavoastra sunt corecte gramatical, dar nu au in spate nici un argument serios. Incercarea de a va da drept interpret autoritar asupra rolului religiei in ideologia Nazista nu este credibila, dupa ce ati spus gogomania ca Nazistii au fost atei. Au fost credinciosi de inspiratie crestina – cautati “Positive Christianity” pe Google, mai precis pagina Wikipedia. Iar anti-semitismul lor are in spate o lunga si “glorioasa” istorie crestina.
Teoria evolutiei este una pozitiva si nu normativa – este compatibila atat cu impecabilitatea morala cat si cu o ideologie ucigasa. Daca cineva spune ca isi bazeaza teoria morala numai pe teoria evolutiei atunci este cazul sa fugim. Dar la fel este cazul sa fugim daca cineva spune ca isi bazeaza teoria morala numai pe mecanica Newtoniana.
Ori sa luam gogomania dumneavostra dupa care orice regim colectivist este automat anti-religios. Sa citim Faptele Apostolilor 4.32-35: “And the multitude of them that believed were of one heart and of one soul: neither said any of them that ought of the things which he possessed was his own; but they had all things common.”[…]” and distribution was made unto every man according as he had need.” Si evident exista si curente contemporane de Marxism crestin. Sau sa ne amintim despre interdictiile luarii de dobanda din evul mediul – toate astea, si multe altele, ilustreaza ca ne spuneti gogomanii despre relatia dintre colectivism si religie.
Sau sa analizam “teza” lui H.G Wells, dupa care ateismul duce la colectivism. Este o mare prostie pentru cineva sa isi bazeze dezvoltarea personala emotionala si intelectuala pe functionarea sau nefunctionarea unui sistem politico-moral. Dar sa presupunem ca un ateu a cazut in capcana asta. Nu exista absolut nimic care sa indice ca idea lui de rai pe pamant trebuie sa fie in mod necesar legata de un rai colectivist si nu de un rai liberal. Si empiric, avem nenumarate exemple de atei care au fost mari cavaleri ai liberalismului.
Dar analizia ne-adevarurilor spuse din motive religioase este nesfarsita. Sa mergem mai departe la o analiza pozitiva a fenomenului religios.
Nu mult dupa ce am inceput discutia asta pe blog, niste tineri musulmani au luat mitraliere la mana si au inceput sa impuste oameni nevinovati in locuri aglomerate din Mumbai. Motivul atacurilor este in mod clar religios –vezi cerintele lor care includ doleante in privinta tratarii “fratilor Musulmani.”
Deci care este relatia dintre religie si violenta?
In mod preemptiv, tin sa mentionez ca religia Ortodoxa Crestina nu poate sa spuna aici ca are mainile curate. Razboiul recent din Bosnia-Hertegovina este un exemplu. Vezi
www.georgefox.edu/ac…
pentru o analiza a simbolismului religios care a acompaniat uciderile. Fenomenul Corneliu Zelea Codreanu este un alt exemplu.
Sa presupunem ca violenta interna intr-o factiune religioasa este neglijabila sa inexistenta. De aici nu urmeaza ca religia este un fenomen lipsit de violenta, daca exista o tensiune intre diferite curente religioase. Evident, o astfel de tensiune exista, si ea provine din afirmatiile de exclusivitate a detinerii adevarului, afirmatii specifice aproape fiecarui cult religios. Mai mult, pe termen lung, exista posibilitatea ca un cult religios unitar se va schisma, caz in care probabilitatea de violenta creste.
Nevoia de ecumenism nu vine doar din “coruptia” timpurilor moderne – ea vine din lectii de istorie dureroase si sangeroase. Din pacate pentru solutia ecumenica, sunt perfect de acord ca ecumenismul duce la o spalacire a continutului religios al cultelor ce doresc impacare – dar nu regret rezultatul, atata timp cat avem muzee pentru pastrarea fenomenului religios ca si curiozitate istorica.
Atata timp cat o solutie acceptabila de impacare a cultelor religioase nu exista –si dupa parerea mea, problema asta nu are solutie—religia va fi o sursa de violenta si nu de armonie liberala ale intereselor.
Deci sa nu mai auzim de nevoia liberalismului de a adopta Ortodoxia crestina ca si “singurul cadru logic coherent” de functionare. In masura in care s-a incercat casatoria dintre exclusivismul religios si politica, rezultatele au fost de crestere si nu de scadere ale violentei.
Alex · 3 decembrie 2008, 22:57 · #
Adaug doua lucruri — unul de amuzament.
Uite ce spune domnul Hugo Chavez:
“Capitalism is the way of the devil and exploitation. If you really want to look at things through the eyes of Jesus Christ – who I think was the first socialist – only socialism can really create a genuine society.”
Si mai jos avem “International League of Religious Socialists”
en.wikipedia.org/wik…
Alex · 4 decembrie 2008, 04:10 · #
D-le Alex,
Spuneti multe, insa nu mi-e clar ce spuneti. Propuneti, va rog, o contra-teza (succinta, pe cat se poate) la cele spuse de dl. Comanescu. Daca inteleg bine, considerati gresita afirmatia dansului conform careia ortodoxia este
“singurul cadru logic coerent pentru armonizarea sistematică a intereselor pe termen lung ale fiecărei persoane umane cu imperativele etico-politice ale cooperării sociale paşnice, dorite de liberali (cf. misesromania.org/489…). Dar atunci libertatea firesc întrebuinţată, liberalismul sustenabil, ar putea fi mai degrabă non-violent şi simplu decât violent-revoluţionar şi consumerist, mai degrabă ascetico-duhovnicesc decât “anarho-capitalist”.
Inteleg bine?
vlad · 4 decembrie 2008, 15:28 · #
Parintele Galeriu, Dumnezeu sa-l odihneasca, spunea ca Ortodoxia nu trebuie sa fie un prilej de trufie pentru noi, dar ca este pacat sa nu recunoastem ca avem Adevarul de partea noastra. Neintelegand de ce ma tot inghiontiti cu violenta religiei, si in special cu exemple ale celei musulmane (pot totusi sa simpatizez cu grija fata de fenomen), am mers inapoi sa recitesc postarile anterioare. A fi prea “inclusiv” este un pacat ce se plateste, chiar si intr-o societate politic corecta :). Am intrebat cate crime s-au facut in numele religiei, este drept. Trebuia sa fi scris crestinism, pentru ca la el ma gandeam, desi cu tot “crestinismul” asta nazist poate ar trebui sa reconsider. Nu am certitudinea ca doar convingerea in detinerea adevarului este cauza acestor violente. Ortodoxia are suficienti adepti non-violenti. Incercati sa triati, va rog, nu ma refer la cei care se incaiera pe stadion in timpul etapei…
Jucariile nu trebuiesc luate copiilor, alternativa la solutia “evolutionista” este ignoranta… Intr-un cuvant, “subtilitatzuri”. Deduceti logic ca cel mult o religie trebuie sa fie adevarata, ca apoi sa afirmati tare ca toate sunt la fel de false. Just because you said so… Ei bine, fara a intentiona sa dezbat problema evolutionista trebuie totusi sa subliniez ca nu bunavointa de a buchisi maculatura evolutionista ce suprasatureaza internetul este lipsa “ignorantilor”. Creationismul de asemenea poate fi cat se poate de stiintific si necesita suficienta invatatura. Dar exista o problema adanca, si anume, increderea evolutionistilor, ce imbraca aspecte religioase as spune, in explicatii si teorii total lipsite de logica. Aceasta “junk science” necesita o permanenta reajustare si reinterpretare, ceea ce nu-i impiedica insa pe “apostoli” sa ne-o prezinte drept un fapt incontestabil. Din cand in cand, intr-un exces de onestitate, unul dintre ei ia cuvantul si ii lumineaza si pe cei din amorfa masa ignoranta cum sta treaba si ce ii chinuie pe dansii de fapt:
„Noi tinem partea stiintei in ciuda absurditatii evidente a unora dintre explicatiile ei, in ciuda esecului sau de a implini multe din extravagantele sale fagaduinte de sanatate si viata, in ciuda tolerarii de catre comunitatea stiintifica a unor povesti inconsistente luate ca atare, fiindca ne-am luat un angajament prioritar, un angajament fata de materialism. Nu metodele si institutiile stiintifice ne constrang sa acceptam explicatia materialista a lumii fenomenale, ci, dimpotriva, aderenta noastra apriorica la cauzalitatea materialista ne obliga sa cream un aparat de investigare si un set de concepte ce produc explicatii materialiste, indiferent cat de potrivnice intuitiei, indiferent cat de mistificatoare pentru cei neinitiati. Mai mult, materialismul este absolut, caci nu putem sa acceptam ca un Picior Divin sa ni se puna in prag.” [Richard Lewontin,”Billions and Billions of demons”]
Nazismul a folosit crestinismul din considerente politice. V-am urmat sfatul si am vizitat Wikipedia, desi nu o prefer pentru chestiuni de acest gen. Am gasit informatii pe care le aveam si din alte surse. Am ales sa le includ mai jos. Scuze, mesajul va fi lung. Daca le considerati scoase din context, va ofer link-ul pentru a le recontextualiza. Exista multe aspecte aparent contradictorii ale fenomenului nazist, dar toate converg, din punctul meu de vedere, catre concluzia trasa in postarea anterioara. Si anume, ca singura religie nazista era National-Socialismul. Doar idei ce au sustinut aceasta cauza au fost angrenate in ceea ce se cheama credinta nazista. Pagina Wikipedia dedicata Crestinismului Pozitiv ne intampina cu: “Positive Christianity is a term adopted by Nazi leaders to refer to a model of Christianity consistent with Nazism.” Crestinism, ocultism, misticism, toate au fost folosite de liderii miscarii pentru avansarea planului colectivist nazist. Exista contradictii intre declaratiile lui Hitler private si cele publice. Este cunoscuta persecutia bisericilor ce nu aderau la programul nazist. Rasismul nazist isi trage radacinile din teoria evolutionista, o idee total anti-crestina. “Alegem doar ce ne convine”, aplicat in mod constient ori ba, este un fenomen frecvent in bisericile protestante. Nu-i de mirare ca Hitler prefera Protestantismul Catolicismului. Fiecare isi creeaza un dumnezeu personal, pe masura lui, total diferit de Cel adevarat. O completa rasturnare. In loc ca Dumnezeu sa fie masura tuturor lucrurilor, omul I se substituie Creatorului. Il gandim pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea noastra. Cine era dumnezeul lui Hitler reiese, cred eu, din citatele ce urmeaza. Este acesta crestinism? Nu. Valoarea unei astfel de credinte? Nula. Poate fi considerata lipsa de credinta? Eu cred ca da.
en.wikipedia.org/wik…
Joseph Goebbels notes in a diary entry in 1939: “The Führer is deeply religious, but deeply anti-Christian. He regards Christianity as a symptom of decay.” Albert Speer reports a similar statement: “You see, it’s been our misfortune to have the wrong religion. Why didn’t we have the religion of the Japanese, who regard sacrifice for the Fatherland as the highest good? The Mohammedan religion too would have been much more compatible to us than Christianity. Why did it have to be Christianity with its meekness and flabbiness?” In the Hossbach Memorandum Hitler is recorded as saying that “only the disintegrating affect of Christianity, and the symptoms of age” were responsible for the demise of the Roman Empire. In 1941, Hitler praised an anti-Christian tract from 362 AD, neo-platonist and pagan Roman emperor Julian the Apostate’s Against the Galileans, saying “I really hadn’t known how clearly a man like Julian had judged Christians and Christianity, one must read this…”
In contrast to other Nazi leaders, Hitler did not adhere to esoteric ideas, occultism, or Nazi mysticism, and even ridiculed such beliefs in private and possibly in public. Drawing on higher criticism and some branches of theologically liberal Protestantism, Hitler advocated Positive Christianity, traditional Christianity purged of everything that he found objectionable.
Hitler was not a practicing Christian, but believed in Arthur de Gobineau’s ideas of struggle for survival between the different races, among which the “Aryan race” — guided by a pantheistic providence — was supposed to be the torchbearers of civilization.
In 1998 documents were released by Cornell University from the Nuremberg Trials, that revealed Nazi plans to exterminate Christianity at the end of World War II.
One senior member of the U.S. prosecution team, General William Donovan, as part of his work on documenting Nazi war crimes, compiled large amounts of documentation that the Nazis also planned to systematically destroy Christianity.
They [the documents] also show the different steps involved in the persecution, including the campaign to suppress denominational and youth organizations, denominational schools, and the use of defamation against the clergy, orchestrated to started on the same day over the Reich and supported by the press, Nazi Party meetings and by traveling party speakers. The documents show that the Nazis early on wanted the churches neutralized because they feared that the Churches would oppose Nazi plans based on racism and aggressive wars. The Nazis planned to infiltrate churches and use defamation, arrest and assault or the killing of pastors plus the re-education of church congregations. They also suppressed denominational schools and Christian youth organizations.
Hitler was opposed to state atheism, which for example was part of the political system of the Soviet Union, but he nevertheless desired a religiously neutral state system, at least during the years of his dictatorship. He feared the political power that the churches had, and did not want to openly antagonize that political base until he had securely gained control of the country. Once in power Hitler showed his contempt for non-Aryan religion and sought to eliminate it from areas under his rule.
From Hitler’s promotion of declared atheists within his party and his use of Muslim fighters in his army, it can be concluded that Hitler in the public realm tolerated different religious opinions, ranging from atheist to Islam to Christianity, as long as those people professing these different creeds would support the Nazi regime.
Evident ca exista socialisti, marxisti, leninisti etc, crestini. Exista si nazisti crestini doar, nu? Acestia nu realizeaza contradictiile dintre crestinism si colectivismul de care ei insisi sufera (sau au o agenda). Crestinismul colectivist este o contradictie in termeni, daca pot spune asa, desi “practic” exista crestini care cred intr-o forma sau alta de colectivism. De cate ori trebuie sa amintesc ca nu poate fi blamant crestinismul pentru felul cum il inteleg unii, chiar majoritari? Colectivismul anti-religios, ateu mai exact, este pomenit de H.G. Wells, si are ca scop final puterea. Este cel care se aplica la ora actuala cu metoda sub forma globalismului militant, si cel care a produs atatea victime secolul trecut. Gary North, un colaborator frecvent al www.lewrockwell.com are alta parere in ceea ce priveste Faptele Apostolilor. A scris carti de comentariu la textul Biblic, le puteti gasi la urmatoarea adresa:
www.garynorth.com/pu…
Cateva extrase din comentariul la Faptele Apostolilor, ce contribuie binenteles si ele la “mioritizarea” liberalismului:
The Book of Acts is the socialists’ favorite book in the New Testament. This is because Acts 2 and Acts 4 record that the church in Jerusalem owned property in common. There was a reason for this, which the socialists never mention.
In Acts 8:1, we read of a terrible persecution of the church in Jerusalem. They fled. They could flee because they had sold all of their real estate and most of their personal possessions. They were in effect packed and ready to leave.
This is the background of the decision by members of the Jerusalem church to sell their real estate and hold some (not necessarily all) of their money in common. There is no record of any other church in the New Testament period that did this.
Common money was entirely voluntary. Ananias and Sapphira sold their real estate, kept some of the money in reserve, and handed the rest over to the leaders of the church for use in the church. They told the leaders that they were giving all of their money. They made a big show of this. God then made an even bigger show. He killed them. But Peter made it plain to Ananias that their money had been theirs to keep. Their sin was in lying about the percentage (100%) of their gift (Acts 5:4).
It is also worth noting that the Jerusalem church was the most poverty-stricken church in the New Testament. Paul took up a collection throughout the European churches on behalf of the Jerusalem church (II Cor. 9). Common property has a tendency to produce poverty except in extraordinary circumstances, such as in monasteries.
The Book of Acts is famous for its description of a system of commonly held property in the Jerusalem church. The apostles accepted donations – very large donations – from members of the Jerusalem church. This practice has been used by defenders of Christian socialism as an example to be imitated by the modern world. But these socialists do not cite Peter’s words to Ananias regarding the latter’s property: “Whiles it remained, was it not thine own? and after it was sold, was it not in thine own power?” (Acts 5:4a). The common ownership of the Jerusalem church was voluntary, limited in Acts to that one congregation, and administered by men who had special revelation from God. What has this to do with modern socialism, which is compulsory, imposed on all people in a society, and is administered by bureaucrats backed up by the police? Nothing.
Ooops! Nu cred ca ati citit suficient Biblia. Nici Hugo Chavez, ceea ce era de asteptat.
mtvx · 4 decembrie 2008, 19:18 · #
Domnule Vlad,
Liberalismul este deja un cadru coerent logic pentru armonizare intereselor divergente – religia Ortodoxa crestina nu are cum sa-l faca si mai coerent. Consistenta logica nu e ca si consistenta prajiturilor – ceva ori e ori nu e logic coerent.
Dar probabil ca domul Comanescu a dorit sa spuna ca Ortodoxia crestina face liberalismul sa functioneze mai bine si ca acest cadru religios este singurul in care se intampla asta. Nu stiu care vor fi detaliile argumentului asta, dar pariez ca doar prin schimbari minore “argumentul “ se poate transforma in “Hinduismul este singurul cadru in care liberalismul armonizeaza interesele divergente.”
In mod cert este mai usor pentru un sistem politic ca si liberalismul sa functioneze daca toti avem aceleasi sistem referintal al valorilor – dar puterea liberalismului sta tocmai in armonizarea intereselor divergente, chiar in cazul in care anumite valori nu sunt impartasite.
In plus, situatia in care ne aflam este una de pluralism religios – chiar daca un sondaj printre vecini ar indica altceva. Nu este deloc credibil ca o religie particulara va armoniza pasnic toate interesele, cand diversele religii ale lumii nu sunt in stare sa-si armonizeze valorile religioase —mai mult, avem nenumarate exemple de violenta inter-sectara.
Daca vreti o contra-teza scurta considerati-o pe urmatoarea: Liberalismul este singurul cadru in care interesele religioase, sau ne-religioase, divergente pot fi armonizate. Exclusivismul religios ca fundament al armonizarii pasnice a intereselor este o incercare cu multe si sangeroase esuari istorice.
Alex · 5 decembrie 2008, 20:07 · #
Domnule “mtvx”,
Evident ca Adolf Hitler nu este un candidat la canonizare. Insa nici el nici ideologia Nazista nu au fost de inspiratie ateiste – dupa cum arata chiar citatele dumneavoastra (de ex. “The Führer is deeply religious”). Doar asta a fost gogomania pe care am vrut sa o combat.
Ma bucur ca ati retras si propozitiile dupa care colectivismul este in mod necesar anti-religios, sau dupa care ateismul duce la colectivism. Erau doar niste prostii. Hugo Chavez este un crestin care se descrie ca foarte religios si este un socialist cu putere – exemplul lui demoleaza prima afirmatie, iar exemplele de atei liberali o demoleaza pe a doua.
Mai departe va imbarcati in hermeneutica crestina, dar omiteti un fapt important – interpretarea dumneavoastra nu este nici unica si nici idubitabil corecta. Exista multe citate din Biblie care ne ofenseaza sensibilitatile moderne, iar in general solutia crestina este cea de interpretare “creativa”. Dar odata ce ai acceptat interpretarea creativa pentru citatele care nu-ti convin, nu mai poti obiecta in mod principial cand altii storc cat pot de mult citatele care le sunt favorabile lor (de ex. Faptele Apostolilor) si ignora citatele ce nu le sunt favorabile.
Traditiile care se bazeaza pe organizatia bisericeasca pentru institutionalizarea unei interpretari a ce inseamna crestinism nu se bazeaza doar pe biblie, dar in analiza finala, solutia interpretativa e la fel de arbitrara. Nu exista nici o garantie ca pe termen lung biserica nu va opta pentru o interpretare statista a mesajului crestin. Stim deja ca interpretarile facute de oameni canonizati au dus la interzicerea imprumutului cu dobanda in evul mediu.
Din motivul asta nu dau doi bani pe afirmatiile dupa care religia ar fi o stavila impotriva statismului – pe termen lung, interpretarile surselor se pot schimba.
Alex · 5 decembrie 2008, 20:10 · #
Recitind articolul domnului Comanescu —http://misesromania.org/489/— am o speculatie despre originea si logica argumentului dansului.
Domnul Comanescu nu concepe adeziunea la liberalism decat in contextul unui “pachet de valori” mai amplu, un pachet de valori care sa includa o viziune asupra sursei fericirii, o viziune asupra dezvoltarii personale emotionale si intelectuale si o viziune morala. Pot sa accept teza asta de dragul argumentului.
Dar de aici nu reiese in nici un caz ca liberalismul poate veni la pachet numai cu Ortodoxia Crestina, si ca altfel liberalismul este nihilist . Dimpotriva, lantul cauzal este pe dos: fiecare persoana vine la masa cu pachetul de valori propriu (explicit sau, mai des, implicit) iar rolul liberalismului normativ este sa propovaduiasca tuturor ca intersectia pachetelor astea de valori sa fie consistenta cu liberalismul.
Saracimea liberalismului in alte valori decat cele politice nu este un simptom al nihilismului: este treaba fiecarei persoane sa-si aleaga pachetul de valori mai consistent – nu este treaba liberalismului sa faca asta.
Iar efortul de a insista ca liberalismul sa fie vandut doar la pachet cu Ortodoxia —precum comunistii insistau sa vanda salam doar cu sfecla murata—este mai mult ca sigur neproductiv, in contextul in care Ortodoxia nu si-a rezolvat nici macar problema relatiei dintre diferite curente religioase.
Alex · 5 decembrie 2008, 23:22 · #