Proprietatea de sine şi ilegitimitatea avorturilor în dreptul natural

Cristian Comănescu · 25 august 2007

Capitolul 14 despre drepturile copiilor din Etica lui Rothbard mi se pare uimitor de superficial: in cea mai mare parte greşit – din perspectiva ordinii naturale a proprietatii private!

Incepând de la când incepe dreptul la selfownership (dupa naştere, sugerează pieziş R, v. online şi replica dată lui Sadowsky ) şi continâund cu aşa-zisele drepturi la avort, sau la eutanasierea “pasivă” (lăsarea sa moară de foame etc.) a noilor nascuţi…

Aşa că mă bate gândul sa inserez în note la traducerea online câteva comentarii şi trimiteri la discuţii (zic eu) mai riguroase, cum ar fi:

Rothbard, Etica p. 98: Justificarea adecvată pentru analiza avortului este dreptul absolut al fiecărui om la proprietatea de sine. Acesta implică imediat că fiecare femeie se bucură de un drept abolut asupra propriului ei corp, că ea posedă controlul absolut asupra corpului ei şi asupra a tot ce conţine acesta. … Dacă mama decide că ea nu îl mai doreşte acolo pe fetus, atunci acesta devine un “invadator” parazitar al corpului ei – şi mama este întru totul îndrituită să-l expulzeze pe acest invadator de pe proprietatea ei. …

Comentariu: Raţionamentul şi terminologia adoptate aici de Rothbard – precum şi corolariile sale conţinute în acest capitol – au fost criticate şi respinse, din perspectiva ordinii proprietăţii private, îndeosebi de Doris Gordon, ale cărei contribuţii, disponibile online pe situl “Libertarians for Life”, recomandăm să fie atent consultate de cititorii interesaţi de statutul avorturilor în dreptul natural. Astfel, “faptul că părinţii sunt agenţi [cauzali nemijlociţi ai existenţei fetusului] respinge orice afirmaţie conform căreia copilul ar fi un invadator, un parazit, sau un agresor de orice fel.…A concepe un copil şi a-l avorta ulterior – fie şi prin simplă evicţiune [şi nu prin ucidere deliberată urmată de evicţiunea cadavrului, ca în majoritatea cazurilor efective de avort – n.tr.] – înseamnă a transforma concepţia într-o capcană mortală pentru copil…Concepţia urmată de evicţiune poate fi comparată cu capturarea cuiva, plasarea sa într-un avion şi apoi aruncarea sa afară în timpul zborului, fără paraşută.” Cf. Gordon, Abortion and Rights: Applying Libertarian Principles Correctly , online. N. Stephan Kinsella adoptă acelaşi tip de analogie, online la Mises Economics Blog: How We Come to Own Ourselves: “Consider că fetusul este, în majoritatea cazurilor, un invitat. Dacă inviţi pe cineva pe iahtul tău la masă şi ieşi în larg cu el, prin natura situaţiei nu poţi opta pentru evacuarea lui, până ajungi la ţărm în siguranţă. Similar în cazul avortului.” A se vedea şi comentariile lui Albert Esplugas, online la Mises Economics Blog: Block on Abortion. Evident, argumentul cauzalităţii parentale se menţine şi în cazul nou-născuţilor şi al copiilor neajutoraţi aflaţi în custodia părinţilor care i-au conceput nesiliţi. Iar analogia este chiar mai puternică, în sensul că poate fi uşor modificată pentru a include şi perioada prenatală a copiilor proveniţi din viol! Astfel, dacă X îl capturează pe Y şi îl plasează clandestin în avionul lui Z, care apoi îl descoperă pe Y în aer, este adevărat că Y comite involuntar o încălcare strict limitată a proprietăţii lui Z, dar, în virtutea principiului proporţionalităţii pedepselor, stabilit în cap. precedent, ar constitui o crimă ca Z să-l evacueze pe nevinovatul Y din zbor (eventual cu excepţia unor situaţii de forţă majoră, de exemplu dacă aterizarea este imposibilă şi, datorită greutăţii ambelor persoane, devine iminentă prăbuşirea avionului: în acest caz, proprietarul nu ar avea obligaţia legală să se sacrifice pentru pasagerul clandestin accidental)! Pe scurt, atât argumentul cauzalităţii parentale, cât şi principiul proporţionalităţii demonstrează că Rothbard greşeşte, iar interdicţia legală a avorturilor este legitimă şi naturală (probabil cu excepţia acelor cazuri cauzate de viol în care, în plus , continuarea sarcinii periclitează clar viaţa mamei). În plus, în virtutea argumentului “cauzalităţii parentale”, în cazul concepţiei nesilite, părinţii naturali evident datorează legal şi îngrijire nou-născuţilor şi copiilor neputincioşi, în limitele ajutorului analog pe care l-ar datora unui adult străin neputincios, a cărui incapacitate ar fi cauzat-o nemijlocit, definitiv sau temporar, intenţionat sau din neglijenţă. Argumentul nu mai acoperă însă, de această dată, pe mama copiilor proveniţi din viol, deoarece, după naştere, nu mai există nici un motiv ca ea să le datoreze acestora mai mult decât orice alte persoane. Într-adevăr, ea nu este nici agenta cauzală a nevoilor lor, nici – de acum – în situaţia de a nu-i putea expulza de pe proprietatea ei fără a comite o crimă prin disproporţia acţiunii defensive. Desigur, odată stabilită ilegitimitatea avortului în dreptul natural, se poate observa totuşi că obligativitatea legală a purtării sarcinii reduce , acolo unde există efectiv şi intervine în decizia mamei, meritul moral al maternităţii. Pentru respingerea unei analogii greşite foarte răspândite printre susţinătorii legalităţii avorturilor a se vedea online şi Doris Gordon, Abortion and Thomson’s Violinist Unplugging a Bad Analogy, iar pentru prelungirea analogiilor corecte la cazurile de viol (din păcate fără corelarea lor cu principul proporţionalităţii), J. Walker Abortion in the Case of Pregnancy Due to Rape.

R, Etica, p. 98: S-a ridicat obiecţia că, deoarece mama o consimţit de la început cu concepţia fetusului, ea a “contractat”, prin urmare, raportul în care se află cu acesta şi nu poate “încălca” acest contract provocând un avort. Dar există numeroase obiecţii împotriva acestei doctrine…

Comentariu: Indiferent de valoarea lor, aceste obiecţii nu vizează decât ideea că vina femeii ar fi nerespectarea unui contract. Dar, conform principiului non-agresiunii, responsabilitatea cuiva faţă de un nevinovat nu poate proveni exclusiv din contracte, ci şi din punerea nevinovatului în situaţii limită, ca în cazul imobilizării sale pe calea ferată, sau al aruncării sale în largul oceanului de pe un iaht pe care a fost invitat, sau din avion fără paraşută, etc. Or, am văzut că situaţia fetusului este omologabilă nu cu un caz de invazie a proprietăţii de sine a mamei, ci cu punerea unui copil nevinovat într-o astfel de situaţie, pe care avortul ar transforma-o în capcană criminală. Paradoxal, deşi Williamson Evers (pe larg invocat în acest capitol de Rothbard) sesizează perfect acest tip de obligativitate necontractuală, dictată de principiul non-agresiunii, de a salva pe cineva în cazul punerii nemijlocite a persoanei respective în pericol clar şi iminent , el omite, pur şi simplu, incompatibilitatea ei cu aşa-zisul “drept la avort”. Citatul relevant din Evers şi altele similare sunt comentate de Esplugas, loc.cit. Din nefericire, Rothbard şi autorii influenţaţi de discuţia sa omit complet, în context, chiar şi menţionarea acestui tip de obligativitate.

R, Etica p. 100: … îndată ce fiecare copil se naşte şi, prin urmare, nu mai este conţinut în corpul mamei sale, el posedă dreptul la proprietate de sine, în virtutea faptului de a fi o entitate separată şi un potenţial adult.

Comentariu: Sugestia că proprietatea de sine începe abia la naştere este absurdă până la auto-contradicţie: admiţând că ar fi adevărată, dacă o femeie A “expulzează” fără să ucidă un fetus, care apoi este cumva introdus (însămânţat) în pântecele femeii B, fetusul îşi dobândeşte dreptul de proprietate-de-sine la ieşirea (naşterea) din pântecele lui A, pentru a şi-l pierde din nou subit, la intrarea nesolicitată în pântecele lui B, până la o eventuală nouă naştere… sau definitiv, dacă va fi nimicit în prealabil: o negaţie a însăşi ideii de drept inalienabil, pe care se bazează proprietatea de sine a oricărui om! Evident, problema nu este dacă fetusul se află sau nu în corpul unei femei. Ca potenţial adult distinct, dreptul său natural de proprietate de sine nu poate fi cu nimic mai prejos decât al oricărui adult temporar sau definitiv neputincios, aflat în largul mării sau la ţărm pe iahtul unei femei, de cele mai multe ori adus de ea însăşi şi niciodată venit acolo din proprie iniţiativă. Ordinea proprietăţii private implică recunoaşterea legală a acestui statut.

·

Comentarii

  1. Pentru o discutie a relevantei principiului proportionalitatii la cazuri de tipul calatorului candestin involuntar (omologabile copiilor rezultati din viol), v. si N. Sptephan Kinsella, "The Libertarian Blog of Stephan Kinsella: Intentional Trespass vs. Unintentional Conduct", www.stephankinsella.com/2006/07/intentional-trespass-vs-unintentional.php:

    …suppose the wind blows me up in the air, onto your ship at sea. I am not 100% sure you have the right to push me off thereby killing me.

    He [altcineva] wrote, well, maybe it’s not trespass; but that the reason he can’t kick me off is proportionality concenrs.

    My reply:

    Yes; but would you say the proportionality concerns are the same in the case of someoen who accidentally ends up on your property and someoen who intentionally does? I bet I could come up with cases where you’d say the concerns are different.

    And imagine, say, A is thrown on your boat, and B is an intentional trespasser. The boat will sink w 3 people. Surely it’s more just to cast B overboard than A; it is not neutral. Espcially, if B is a kidnapper who carries his victim, A, on board.

    I think you have to imagine how a libertarian jury would hand the cases. Say, you have a house boat w/ a dinner party. The boat breaks free in a storm. You can’t now “disinvite” your guests, it ti would mean their deaths. Now you can seay that there are all kind of implicit contracts, whatever, but the bottom line, if you kick them off, the (libertarian) jury will likely convict you of murder.

    Now suppose some robbers break in while the boat is heading out to sea. You subdue them; then you just cast them over. Is it disproportionate? Maybe. Would a (libertarian) jury be as likely to convict you? Of course not.

    You see the implications of this I assume….

    Cristi · 3 septembrie 2007, 12:51 · #

  2. “discutiile” propuse de cristi comanescu sunt utile si pertinente. cred ca ar fi o idee buna ca, pe langa argumentului ordinii proprietatii private, sa fie adaugat si cel crestin ortodox. Sfintii Parinti explica cum “legea pentru (in favoarea) avorturi este impotriva poruncilor evanghelice (a se vedea de ex. Cuviosul Paisie Aghioritul – Viata de familie, p. 81).

    gabi · 20 septembrie 2007, 17:19 · #

  3. Domnilor, cumva nu ati uitat ca acest subiect priveste in primul rand femeile? Avortul imi pare un act reprobabil, dar fiindca imi este o chestiune exterioara, consider ca nu imi pot da cu parerea deoarece nu am informatii suficiente. Dumneavoastra cum puteti ecua o celula sau o aglomeratie de celule cu un individ? E ceva ce imi scapa? Daca vorbim aici despre dreptul la viata al celulelor, haideti sa nu ne mai tratam de boli, si ele au dreptul sa traiasca… pana la urma, dupa logica voastra si a “parintilor sfinti”, Dumnezeu este creatorul tuturor formelor de viata, deci si al HIV sau al parazitilor intestinali. Deci ceea ce Dumnezeu a creat nimeni nu are dreptul sa omoare! SanataTE!

    Octav · 26 iulie 2008, 18:00 · #

  4. Comentariul lui Octav n-are nici un suport logico-moral. Cum ar putea fi comparat un copil,fie el alcatuit chiar din doar cateva celule, cu un parazit de genul HIV sau viermi intestinal ?!In timp ce acestia distrug viata sau o altereaza, copilul are posibilitatea si menirea de a duce mai departe viata parintilor sai, din care s-a desprins si ale caror gene le poarta.Aparitia unui copil reprezinta un triumf al vietii impotriva mortii, nu o invadare parazitologica! Mi se pare o jignire la adresa intregii umanitati sa compari copilul, chiar nenascut fiind,cu un parazit!Oare autorul acestei afirmatii poate considera despre sine insusi ca a fost un parazit inainte de a se naste? Mai mult, chiar daca copilul este alcatuit dintr-una sau cateva celule,sa nu uitam ca acestea poarta in sine cea mai pretioasa si mai evoluata arhiva de informatii din tot universul.Ca sa nu mai vorbim si de partea spirituala a problemei, care e mult mai complexa si mai grava!

    Anamaria · 14 aprilie 2009, 04:30 · #

  5. Hei, comunistoid-crestinoizilor. Dupa ce ati infintat partide “liberale” si ati deturnat notiunea de liberal, liberal insemnand acum comunist :), mai nou vad ca incercati sa deturnati si libertarianismul.

    Parazit: “ (Organism animal sau vegetal) care trăieşte şi se hrăneşte pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea”, “ (Persoană) care trăieşte din munca altora, care nu produce nimic” (DEX).

    aaroman · 23 aprilie 2009, 12:22 · #

  6. Anamaria, a spune ca HIV sau parazitii intestinali distrug viata sau o altereaza iar un copil nu este o afirmatie fara suport in realitate. Daca te documentezi, vei afla ca virusul imunodeficientei dobandite nu distruge viata ci distruge sistemul imunitar… deci altereaza viata. O persoana cu HIV poate trai 30-40 de ani cu tratamentul actual. Un copil nedorit are acelasi efect, altereaza viata.
    Daca tu poti ecua o femeie cu un yacht si o aglomerare de celule cu o persoana, e clar ca nu avem ce discuta, e o chestiune ce tine doar de viziunea personala si nicidecum de logica sau morala. Unii fanatici religiosi aleg sa reifice niste aglomeratii de celule in detrimentul altora. E perfect inteligibil, nici mie nu imi este agreabil HIV sau parazitii intestinali. Insa chestiunea avortului tine strict de alegerea si de constiinta femeii (si eventual a familiei)… si de nimeni altcineva. Pretentia ca te poti erija in factor decizional intr-o chestiune atat de privata si de intima este o dovada de fanatism. Nimeni nu poate decide in locul mamei/familiei… si experienta anilor traiti in comunism, zecile de mii de copiii abandonati, miile de mame ce au murit din cauza avorturilor ilegale, toate astea ar trebui sa va mai lumineze cu privire la efectele acestui stil de gandire totalitar. Somnul ratiunii naste monstrii!

    Octav · 23 aprilie 2009, 16:19 · #

  7. Pornim de la dreptul de proprietate. Daca eu prin actiuni normale, legale, naturale, gresesc si dau niste bani, fac un transfer bancar, intr-un cont eronat, sau actiunile contabile adiacente, creaza acel cont, care poate fi foarte mare, prin urmare ma poate ruina, atunci eu nu am dreptul sa modific acel cont, nu am dreptul sa-l anulez? Acel cont este in proprietatea unei persoane fizice sau juridice…dreptul meu la proprietate interfera cu dreptul la proprietate al acelei persoane…Deci eu trebuie sa stau cuminte, ruinata, pentru ca asta s-a intamplat.
    Asa si cu avortul. Prin actiuni normale, naturale, rezulta o proprietate nedorita, care trebuie sa recunoastem, poate ruina viata unei femei. Proprietatea ei, care a creat aceasta noaua proprietate, nu conteaza? O femeie care nu vrea sa nasca, se sinucide, dar nu naste. Deci pentru o noua proprietate virtuala ucidem o proprietate deja existenta? Asta e libertarianism????
    Lipsa dreptului la avort distruge vieti, distruge dreptul la liniste, la viata personala, la sex, distruge multe alte proprietati….

    ioana · 24 aprilie 2009, 04:25 · #

  8. Problema este care e proprietatea embrionului si care a mamei. Nu reiau toate rationamentele & exemplele din text si din notele la cap. din Rothbard, care mi-au fost sugerate initial de o discutie cu eminentul jurist libertarian N. Stephan Kinsella si care cred ca sunt suficiente: misesromania.org/479…

    In exemplul propus la #7, daca actiunile mele s-ar afla demonstrabil intr-un raport de cauzalitate stricta, fie si in sens probabilist (o probabilitate binecunoscuta, rezultata exclusiv din legile naturale obisnuite, ca la jocul de ruleta, ca actiunea mea libera sa aiba exact aceasta consecinta) cu venirea la viata si dependenta clara a vietii unui nou beneficiar de un cont nou creat pe numele lui de catre mine, nici nu cred ca as putea sa-l omor retragand banii, nici nu cred ca as putea invoca vreo eroare. Pur si simplu am facut un pariu in deplina cunostinta de cauza si am pierdut – si acum incerc sa nu-mi respect obligatiile legale.

    Analogia corecta, daca se poate face una mai realista pe linia sugerata, ar fi deci cu un transfer bancar nesilit si facut in deplina cunostinta de cauza a legilor cauzale implicate si a potentialului beneficiar, in urma unui pariu pe care credeam ca am practic toate sansele sa-l castig, dar l-am pierdut si pe care acum il regret, dar de care depinde acum viata beneficiarului. Daca incerc sa retrag banii din cont e furt. Daca o fac in cond. in care e obiectiv sigur – tinand seama de legile naturale obisnuite – ca aceasta va provoca moartea beneficiarului, este crima, deoarece i-am sustras deliberat mijloacele de subzistenta care ii apartineau. Chiar daca ne-retragand banii mor in mizerie si imi plang in pumni pana la sfarsitul zilelor. Pt. unele nuante v. si: misesromania.org/479…

    Rationamentul si promotorii lui (ca St. Kinsella) adesea nu au afiliatii crestine, dar le place respectul consecvent al proprietatii, indiferent de aspectele deplorabile pentru cei care si-o gestioneaza iresponsabil. In sensul mai larg al moralei extra-legale, aproape ca regret si eu acest rezultat, deoarece parca scade cumva din eroismul mamelor. Chiar si acolo unde legea naturala e calcata in picioare, constiinta probabil ca le spune in general ca avortul e crima, indiferent daca ne place sau nu, ceea ce parca reduce din generozitatea purtarii sarcinii. Crestineste insa ma inclin in fata intelepciunii Creatorului si cred ca putem intelege de ce e mai bine asa, daca ne e de trebuinta pentru mantuire. Sau daca rationamentul secular subiacent e cumva eronat, daca produce cineva contra-argumente serioase.

    C · 25 aprilie 2009, 08:05 · #

  9. Apropo de “celule parazite” sau “non-parazite” si de vietile mamelor care nu trebuie afectate de vietile unor “celule” – consultati putin aceasta pagina si vedeti si partea “celulei” care inca nu se poate exprima si nu se poate apara..

    www.silentscream.org…

    Alexandru · 11 mai 2009, 12:16 · #

  10. Ma gandesc la o alta situatie a unui adult in stare de neputinta temporara sau permanenta – starea de coma. Cu ce drept un membru al familiei sau oricine altcineva l-ar fi adus (clar demonstrabil – spre exemplu in urma unui accident de masina) in starea de coma pe un individ, ar opri aparatele care il tin in viata (dar in coma)?

    Alexandru · 11 mai 2009, 16:02 · #

  11. Daca avortul este dreptul mamei, ce s-a intamplat cu dreptul copilului avortat?

    Aruncati o privire aici:
    www.strigatulmut.ro

    ProVita Bucuresti · 3 februarie 2010, 02:07 · #

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)