Concluzie

Ludwig von Mises - Calculul economic în societatea socialistă
cuprins

Având în vedere ceea ce am putut stabili în argumentaţiile de până aici, trebuie să fie surprinzător faptul că protagoniştii modului socialist de producţie îi conferă acestuia întâietatea unei raţionalităţi mai mari faţă de economia constituită pe baza proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. În cadrul acestei lucrări nu ne ocupăm de această opinie, decât în măsura în care se sprijină pe ideea că nici în economia liberală raţionalitatea nu ar putea fi desavârşită, întrucât exista anumite forţe active care o împiedică să se impună. Pe noi nu ne poate preocupa, în acest context, doar motivaţia tehnică şi economică a acestei opinii. Reprezentanţii acestei doctrine întrevăd un concept neclar de raţionalitate tehnică, ce ar veni în contradicţie cu raţionalitatea economică, despre care, de asemenea, nu se poate face o imagine clară. Se omite, de obicei, că "toată raţionalitatea tehnică a producţiei constă într-o cotă redusă a consumului specific din procesul producţiei." [27] Se neglijează faptul că un calcul tehnic nu este suficient pentru a identifica "gradul de universalitate şi de adecvare teleologică" [28] al unui procedeu, că el nu poate decât să clasifice procedee separate după însemnătatea lor, dar nu ne conduce niciodată la acele judecăţi cerute de situaţia economică globală. Dificultăţile rezultate din complexitatea interdependenţelor dintre covârşitorul sistem al producţiei actuale, pe de o parte, şi necesarul întreprinderilor şi unităţilor economice, precum şi eficienţa lor, pe de altă parte, se depăşesc numai prin posibilitatea tehnicii de a se orienta după criterii de eficienţă economică. Numai astfel se poate câştiga acea privire de ansamblu asupra situaţiei globale, cerută de activitatea economică raţională. [29]

Aceste teorii sunt dominate de imaginea confuză a unui primat al valorii de întrebuinţare. În realitate, valoarea obiectivă de întrebuinţare poate avea însemnătate pentru economie, pentru conducerea economică, numai prin influenţa pe care prin valoarea subiectivă de întrebuinţare o exercită asupra formării raporturilor de schimb ale bunurilor economice. Intervine o a doua concepţie neclară: judecata proprie a observatorului despre utilitatea bunurilor, judecată căreia i se opune judecata persoanelor participante la tranzacţiile economice. Când cineva găseşte că ar fi iraţional să cheltuiască pe fumat, băut şi alte satisfacţii asemănătoare, atât de mult pe cât se cheltuieşte în economia naţională, are fără îndoială dreptate din punct de vedere al ierarhiei sale de valori personale. Totuşi, judecând aşa, el pierde din vedere că economia este doar un mijloc şi că - fără a prejudicia toate consideraţiile raţionale ce influenţează structura ei - ierarhizarea scopurilor finale este o chestiune de voliţiune şi nu de cunoaştere.

Cunoaşterea faptului că în societatea socialistă nu este posibilă o activitate economică raţională, nu poate, desigur, să fie folosită ca argument nici pentru, nici împotriva socialismului. Acela care, din motive etice, pledează în favoarea socialismului, chiar sub prezumţia că prin proprietatea colectivă asupra bunurilor de producţie se diminuează aprovizionarea oamenilor cu bunuri economice de rang inferior, sau acela care, condus de idealuri ascetice, doreşte socialismul, nu se va lăsa astfel influenţat în aspiraţiile sale. Încă şi mai puţin îi va putea speria pe acei socialişti de cultură care, ca şi Muckle, aşteaptă de la socialism, în primul rând "eliberarea de cea mai înfricoşătoare dintre toate barbariile: raţionalitatea capitalistă." [30] Totuşi, cine speră într-o economie socialistă raţională, va fi nevoit să-şi supună concepţiile unei revizuiri.

----------------------

[27] Gottl, op.cit.ant. p. 220

[28] Idem, p. 218, f.

[29] Idem, p. 225

[30] Muckle, Das Kulturideal der Sozialismus, Mü nchen und Leipzig, 1919, p.213 - Pe de altă parte, Muckle pretinde totodată "raţionalizarea vieţii economice în cel mai înalt grad, pentru ca timpul de lucru să fie scurtat şi omul să se poate retrage din nou pe o insulă, unde să-şi poată pleca urechea la melodiile existenţei sale." (op.cit., pag. 208)

cuprins
© Institutul Ludwig von Mises - România