VIII. Mises în America

Murray N. Rothbard - Ludwig von Mises pe înţelesul tuturor
cuprins

Persecutat în Austria sa natală, Ludwig von Mises avea să fie unul dintre numeroşii exilaţi europeni de seamă. El s-a îndreptat mai întâi spre Geneva, unde a predat la Institutul Internaţional de Studii Superioare, din 1934 până în 1940; aici s-a căsătorit cu încântătoarea Margit Sereny-Herzfeld, în 1938. Doi ani mai târziu, Mises sosea în Statele Unite. Şi, în vreme ce nenumăraţi exilaţi europeni socialişti şi comunişti erau invitaţi în lumea academică americană, printre noii beneficiari ai înaltelor posturi numărându-se şi foştii săi adepţi, Mises însuşi era neglijat şi uitat. Adept al individualismului, ostil compromisurilor şi înregimentării, Mises şi-a văzut accesul blocat spre instituţiile de învăţământ superior, aceleaşi care se mândreau cu ataşamentul lor la principiul „liberei cercetări a adevărului". Cu toate acestea, ducându-şi traiul din mici subvenţii oferite de o fundaţie, la New York, Mises a reuşit să publice în 1944 două noi lucrări remarcabile: Omnipotent Government arăta că regimul nazist, departe de a fi ceea ce analiza marxistă curentă numea „cea mai înaltă treaptă a capitalismului", nu era altceva decât o formă de socialism totalitar; cealaltă carte, Bureaucracy, furniza o analiză extrem de pertinentă a diferenţei fundamentale între managementul pentru profit şi cel birocratic, scoţând în evidenţă gravele ineficienţe ale birocraţiei, inerente şi inseparabile de activitatea guvernamentală.

Rămâne o pată ruşinoasă şi de neiertat pe obrazul lumii academice americane faptul că Ludwig von Mises nu şi-a putut găsi nici un post universitar integral şi plătit. După 1945, el a rămas simplu Visiting Professor la Graduate School of Business Administration, la Universitatea din New York. În aceste condiţii, tratat adesea ca cetăţean de categoria a doua de autorităţile universitare prestigioase, înconjurat în mare parte de oportunişti superficiali, limitaţi la o specializare în contabilitate sau administraţie financiară, Mises a reînnodat firul seminariilor sale săptămânale, atât de faimoase în trecut. În mod tragic, speranţa de a forma o pleiadă de tineri economişti influenţi îi era interzisă într-un asemenea post, la fel cum era şi perspectiva de a reedita strălucitul succes al seminariilor vieneze.

Departe de a se resemna în aceste împrejurări triste şi nefericite, Ludwig von Mises a ştiut să imprime ţinuta necesară seminariilor sale. Aceia dintre noi care l-am cunoscut pe Ludwig von Mises în anii petrecuţi la New York University nu l-am auzit rostind nici un singur cuvânt încărcat de resentimente. Întotdeauna amabil şi binevoitor, Mises se străduia să încurajeze orice posibilitate creatoare la studenţii săi. În fiecare săptămână el propunea un şuvoi de proiecte de cercetare. Fiecare lecţie a sa era asemenea unui giuvaier meşteşugit, bogată în investigaţii pătrunzătoare şi schiţând totodată viziunea sa economică globală. Studenţilor care ascultau tăcuţi şi supraînghesuiţi, Mises obişnuia să le spună, privindu-i cu licărirea sa caracteristică de umor: „Nu vă fie teamă să vorbiţi. Ţineţi minte că orice aţi spune pe această temă şi indiferent cât de greşit ar fi, exact acelaşi lucru a fost deja spus de vreun economist eminent."

În ciuda acestui cul de sac în care se afla, Mises a reuşit să formeze o mână de studenţi la seminarul său, capabili să continue tradiţia austriacă; mai mult, seminarul său a sfârşit prin a deveni punctul de atracţie al multor studenţi din regiunea New York, care îl frecventau cu fidelitate săptămână de săptămână. După seminar, mergeam la un restaurant local, palidă reflexie a localului vienez în care se prelungeau altădată întrunirile faimosului Mises-Kreis. Aici Mises se transforma într-un şuvoi nesecat de observaţii pătrunzătoare şi anecdote cuceritoare; iar noi ştiam bine că acele anecdote şi însăşi atmosfera şi persoana lui Ludwig von Mises poartă cu ele Viena de altădată, din vremuri mai nobile şi mai pline de farmec. Aceia dintre noi care au avut privilegiul de a frecventa seminarul lui Mises de la New York University au înţeles fără dificultate cum reuşea el să fie nu numai un mare economist, ci şi un mare profesor.

În ciuda situaţiei create atunci, Mises reuşea să transmită singur semnalul luminos al libertăţii, al doctrinei laissez-faire şi al teoriei economice austriece, într-o lume puţin ospitalieră. Am văzut că productivitatea lui Mises s-a prelungit, neistovită, în Lumea Nouă. Şi, din fericire, s-au găsit destui binevoitori pentru a traduce lucrările sale clasice şi pentru a le publica pe cele noi. Ludwig von Mises a fost focarul mişcării libertariene în America postbelică, ghidându-ne şi stimulându-ne pe noi toţi. În ciuda ostilităţii mediilor academice, astăzi se reeditează practic toate lucrările lui Mises, la cererea studenţilor şi a urmaşilor săi în ale economiei. În ultimii ani, chiar din rândurile strânse ale economiştilor universitari, un număr tot mai mare de studenţi avansaţi şi de tineri profesori au îmbrăţişat tradiţia austriacă şi misesiană.

Şi aceasta nu numai în Statele Unite; căci – lucru mai puţin cunoscut – prin intermediul studenţilor şi colegilor săi, Mises a jucat un rol de seamă după război în întoarcerea Europei occidentale de pe drumul colectivismului către o economie de piaţă – fie şi numai parţial liberă. Aşa s-a întâmplat în Germania Federală, datorită impactului intelectual considerabil al lui Wilhelm Röpke, studentul lui Mises din zilele vieneze. În Italia, preşedintele Luigi Einaudi, vechi coleg al lui Mises în ale economiei libere de piaţă, a jucat un rol-cheie în propulsarea ţării dincolo de socialismul înflorit de-a binelea după război. Iar adeptul doctrinei lui Mises, Jacques Rueff, a fost principalul consilier economic al generalului Charles de Gaulle în bătălia curajoasă şi purtată fără nici un ajutor din afară pentru o revenire la etalonul-aur.

Ca un ultim simbol al vigorii sale spirituale inepuizabile, Mises a continuat să conducă seminarul de la New York University în fiecare săptămână, neîntrerupt, până în primăvara lui 1969, când s-a retras, neîndoielnic cel mai vârstnic profesor activ din Statele Unite, la 87 de ani, încă ager şi energic.

cuprins
© Institutul Ludwig von Mises - România