It's the economy, stupid: etapa de toamnă 2017

Tudor Smirna · 21 noiembrie 2017

Imi atrage atenţia un prieten că domul Bogdan Chiriţoiu nu stăpâneşte logica economică, sau cel puţin aşa apare din acest citat:

Excesul de cerere din deficitul bugetar se duce in importuri, creste deficitul comercial. Deci daca am deficit bugetar acesta atrage importurile, ceea ce genereaza o scadere a cursului si genereaza inflatie. Intrucat mare parte din alimente sunt importate, iar leul scade fata de euro, acestea genereaza o crestere a preturilor. Sunt legi ale economiei.

Fără creşterea masei monetare, excesul de cerere din deficit ar trebui să fie însoţit de un deficit de cerere în sectorul privat. Dacă excesul se duce în importuri, trebuie arătat că acei bani luaţi din piaţă ar fi avut altă destinaţie decât importurile, lucru care nu este atât de evident la o primă privire.

Dar, să presupunem că avem o cerere crescută pentru bunuri din import, ceea ce într-adevăr ar putea duce la deprecierea monedei. Înseamă că asta generează inflaţie? Nici pe departe. Asta este un semn de inflaţie, adică un preţ crescut din lunga listă de preţuri care cresc din cauză că avem mai mulţi lei în economie.

Cursul nu trebuie să dicteze în vreun fel creşterea altor preţuri. Dacă am gândi aşa, ar însemna să fim înţepeniţi în gândirea incoerentă a economiştilor care încă mai credeau că preţurile sunt determinate de costuri. Dar, noi ştim – nu-i aşa? – noi ştim acum prea bine că preţurile sunt cele care cresc primele, de obicei trase în sus de inflaţia monetară, ca apoi, prin procesele pieţei să fie urcate şi costurile.

Bunurile de import, dacă sunt bunuri finale, de consum, nici nu ar avea cum să ducă la vreo creştere a altor preţuri, pentru că nu mai intră în nici un proces de producţie, ci merg direct la distrugere întru satisfacerea cumpărătorului.

Dacă se importă bunuri intermediare, de capital, nici atunci nu ar trebui să crească preţul bunurilor finale la a căror producţie iau parte, pentru că pur şi simplu nu poate nimeni să iasă pe piaţă şi să crească preţul cu scuza penibilă că are costuri mai mari. Adică, genul ăsta de scuză poate fi justificată în lumina analfabetismului economic al cumpărătorilor, ca un artificiu de marketing, dar cumpărătorii nu acceptă de fapt preţuri mai mari decât dacă nu au de unde cumpăra mai ieftin. Creşterea generalizată a preţurilor nu poate fi generată decât de inflaţia monetară.

Dacă nu ar fi mai mulţi bani pe piaţă, importuri mai multe nu ar duce neapărat la creşterea preţurilor de import (o cerere ar putea fi însoţită de o ofertă crescută). Şi, cu siguranţă, nu ar avea de ce să crească preţurile pentru producţia locală, care nimic nu are de-a face cu cursul valutar.

Deci, afirmaţia domnului Chiriţoiu este o jumătate de adevăr sprjinită cu o argumentaţie de econozaur. De fapt, ceea ce poate fi spus, este că deficitul e finanţat prin inflaţie (nu prin datorie, caz în care ar trebui ca altcineva să economisească) şi această inflaţie a dus atât la deprecierea leului cât şi la o creştere generalizată a preţurilor. Sunt legi ale economiei, într-adevăr, dar sună altfel.

·

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)