Incidentul United Airlines: rezerve fracţionare sau evicţionism?

Tudor Smirna · 12 aprilie 2017

Compania United Airlines a devenit ţinta unei controverse prin eliminarea violentă dintr-un avion ocupat complet, aflat de pistă şi pregătit să decoleze, a unui pasager ales aleatoriu, pentru a oferi locul unui alt pasager, preferat de companie.

Incidentul este relevant din perspectivă economică şi etică. Din perspectivă economică, pentru că este legat de practica rezervărilor excedentare: compania aeriană vinde mai multe bilete decât locurile pe care le are disponibile, anticipând că unii pasageri nu vor apărea la îmbarcare şi astfel cursa se va face cu puţine locuri vacante sau complet ocupată.

În acest fel, este posibilă o eficientizare de care poate beneficia compania şi care poate fi transferată pasagerilor prin reduceri de preţ.

Este această practică asemănătoare practicii rezervelor fracţionare? Răspunsul este: „de regulă, nu”. Băncile care emit bancnote sau alt tip de creanţe în număr mai mare decât disponibilităţile băneşti aflate în depozite la vedere dau naştere la o situaţie conflictuală imediată prin iluzoria dublă sau multiplă disponiblitate a rezervelor de bani. Cu alte cuvinte, creează titluri curente asupra unor bunuri prezente care nu există de fapt.

Compania aeriană, în schimb, oferă drepturi asupra unui bun viitor. În măsura în care se prezintă mai puţini pasageri, conflictul nu apare. Dacă vin la îmbarcare mai mulţi pasageri, conflictul se rezolvă de regulă amiabil, prin compensarea de comun acord sau eliminarea aleatorie a unor pasageri. Această din urmă opţiune a fost aleasă de United Airlines.

În dezbaterea dintre adepţii activităţii bancare libere cu rezerve fracţionare şi adepţii obligativităţii rezervelor 100% a fost discutat acest caz şi problema a fost tranşată, ca mai sus, în Against Fiduciary Media, de către Hoppe, Hülsmann şi Block:

[I]n overbooking now (today) a flight at a future date (tomorrow), an airline cannot possibly have committed fraud already now (today). Fraud cannot occur until tomorrow, when the tickets must be actually redeemed, and only if the airline is then unable to satisfy each and every ticket holder’s claim. In fact, airlines typically fulfill their contractual obligation: each ticket holder is assured a seat on the scheduled flight, because the airline is prepared to pay every excess ticket holder off, that is, to repurchase his ticket at a price (by exchange of another good) that the holder considers more valuable than his present airline seat. And certainly, no airline typically oversells spot-tickets (titles to seats right now, that is, present goods) and assigns two people to occupy the same seat, which is essentially what fractional reserve banking amounts to.

Ceea ce fac companiile aeriene şi nu doar ele, ci şi alţi furnizori de bunuri sau servicii viitoare, poate fi asemănat cu o altă practică bancară, care nu mai ţine de activitatea de depozitare, ci de cea, distinctă, de intermediere de credite. Băncile pot da credite pe termene mai lungi decât cele ale creditelor pe care le-au luat, în anticiparea intrării altor credite pe termen scurt, cu care să fie armonizate creditele pe termen lung. Această armonizare de termene este riscantă, dar nu creează instantaneu o dublă sau multiplă disponibilitate a rezervelor. Este, cu alte cuvinte o activitate antreprenorială riscantă, dar nefrauduloasă.

Estimările companiilor aeriene privind rata de neprezentare a pasagerilor sunt o formă de asumare a unui risc şi pot fi chiar asigurabile.

Sunt însă câteva amănunte de lămurit în cazul concret al United Airlines: este eliminarea (aleatorie) inclusă în contractul de vânzare? Dacă da, atunci nu ar trebui să fie nici o problemă.

Dar, când se poate face această selecţie? Pasagerul care a fost scos forţat poate avea sau nu dreptate în funcţie de ceea ce stipulează contractul în privinţa momentului consumării schimbului bani-serviciu. Este cert că eliminarea nu se poate face în timpul zborului. Doar dacă, prin contract, nu se poate face nici după îmbarcare, ci doar înainte, atunci am putea începe să ne întrebăm dacă poate fi asemuit cazul cu cel al rezervelor fracţionare.

În schimb, practica eliminării forţate a pasagerului după îmbarcare poate fi asemănată cu scoaterea unui făt din pântece şi discutată în contextul teoriei evicţionismului, o teorie propusă de Water Block şi, practic pe cale de consecinţă, foarte controversată. Asupra acestei chestiuni îmi iau libertatea să nu mă pronunţ dincolo de observarea analogiei de mai sus.

·

Comentarii

  1. Foarte buna analogia cu rezerva fractioara.
    Steve Horwitz, pe econlog (http://econlog.econlib.org/archives/2017/04/_by_steven_horw.html) ofera o alta perspectiva, tot libertariana, dar care nu ataca overbookingul. Horwitz atrage atentia asupra controlul preturilor si asupra 2. controlului schimburilor de piata.
    1. Under current regulations negotiated by the Department of Transportation <<the compensation airlines are required to provide to involuntarily bumped passengers is only up to 4 times the fare… It makes no sense for the airlines to offer more than that for voluntary boarding denials because if no one takes [that maximum amount for which, under current legislation, the law makes them liable], then the airline [will simply] force someone off the plane.
    2. Why didn’t the doctor offer to personally compensate someone else for giving up their seat? Suppose he had said „I’ll pay $2000 to anyone who agrees to leave the flight so that I can get home to my patients.” First, it’s not clear that doing so is legal, as the airlines might see that as an illegal resale of a ticket.

    Ion Sterpan · 24 aprilie 2017, 00:58 · #

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)