Epilog

Ken Schoolland - Aventurile lui Jonathan Gullible
cuprins

Domnul Gullible, un înţelept care timp de mulţi ani mi-a călăuzit paşii, mi-a dăruit mai mult decât o simplă povestire a unor aventuri. În timpul acelor luni, şi au fost multe, în care am stat împreună de vorbă, el m-a făcut să înţeleg neobişnuita sa filosofie de viaţă. Ea i-a permis de-a lungul anilor să obţină, în ţara lui, rezultate remarcabile. Dar asta e deja o altă poveste. Acum te las, cititorule, să guşti tu singur concluziile cu care domnul Gullible îşi încheie jurnalul.

"Filosofia mea se întemeiază pe principiul proprietăţii asupra propriei persoane. Tu eşti singurul proprietar al vieţii tale. A nega acest adevăr înseamnă a permite unei alte persoane să te poată lua în stăpânire. Dar nici o altă persoană sau grup de persoane nu este proprietarul vieţii tale, după cum nici tu nu eşti proprietarul vieţii altora.

Trăieşti în timp: în viitor, în prezent şi în trecut. Asta e evident cu privire la viaţa ta, la libertatea ta şi la produsele vieţii şi libertăţii tale. A alege cu privire la viaţa şi la libertatea ta este ceea ce îţi aduce prosperitate. Dacă îţi pierzi viaţa, îţi pierzi viitorul; dacă îţi pierzi libertatea, îţi pierzi prezentul; şi dacă îţi pierzi produsele vieţii şi libertăţii tale, îţi pierzi acea parte din trecutul tău în care le-ai produs.

Proprietatea este produsul vieţii şi al libertăţii tale. Ea este rodul muncii, produsul timpului, al energiei şi al talentelor tale - şi reprezintă acea parte din natură căreia i-ai conferit valoare. Alţi oameni îţi pot oferi proprietatea lor prin schimb voluntar şi consimţământ reciproc. Doi oameni care schimbă de bunăvoie proprietăţi între ei obţin mai multe beneficii decât dacă schimbul nu ar avea loc. Cei implicaţi în schimburi voluntare sunt singurii îndreptăţiţi să ia decizii pentru ei.

Uneori se întâmplă ca unii oameni să folosească forţa sau minciuna pentru a-şi însuşi bunurile altora fără consimţământul voluntar al acestora. În mod normal, când cineva iniţiază acţiuni de forţă pentru a lua viaţa cuiva, acest lucru se numeşte crimă; când iniţiază acţiuni de forţă pentru a lua libertatea cuiva, acest lucru se numeşte înrobire; şi când iniţiază acţiuni de forţă pentru a lua proprietatea cuiva, acest lucru se numeşte furt. Şi asta e adevărat indiferent dacă asemenea acţiuni sunt înfăptuite de o singură persoană care acţionează pe cont propriu, de o majoritate care agresează o minoritate, sau chiar de guvernanţi cu cravate impecabile.

Eşti perfect îndreptăţit să îţi protejezi viaţa, libertatea şi proprietatea însuşită pe drept de agresiunea la care ai putea fi supus din partea celorlalţi. Prin urmare, eşti perfect îndreptăţit să ceri ajutorul altora. Dar nu ai nici un drept să iniţiezi acţiuni de forţă împotriva vieţii, a libertăţii sau a proprietăţii altora. Tot astfel, nu ai nici un drept să desemnezi o altă persoană care să iniţieze agresiunea în numele tău.

Iarăşi, ai tot dreptul să cauţi persoane care să te conducă, dar nu ai nici un drept să impui altora conducători. Oricum ar fi selecţionaţi guvernanţii, ei nu sunt decât oameni şi prin urmare nu pot avea drepturi sau privilegii mai mari decât cele ale oricărui alt om. De oricâtă imaginaţie am da dovadă pentru a numi comportamentul guvernanţilor cu alte cuvinte decât acelea pe care le folosim pentru a denumi comportamentul celorlalţi oameni, şi oricâţi oameni ar fi dispuşi să îi încurajeze pe guvernanţi, aceştia nu au nici un drept să ucidă, să înrobească sau să fure. Nu poţi transfera guvernanţilor drepturi pe care nu le ai.

De vreme ce eşti proprietarul vieţii tale, eşti răspunzător de viaţa ta. Nu îţi primeşti viaţa cu chirie de la cineva căruia îi datorezi astfel supunere. Şi nici nu eşti sclavul altora, care să îţi impună sacrificii. Tu singur îţi alegi scopurile în viaţă, pornind de la propriile tale valori. Succesul şi eşecul sunt stimulente necesare pentru ca tu să înveţi şi să te dezvolţi. Dacă acţionezi în numele altuia, sau dacă altul acţionează în numele tău, aceste acţiuni sunt virtuoase numai dacă derivă dintr-un consimţământ voluntar reciproc. Pentru că virtutea nu poate exista decât acolo unde e posibilă libertatea de a alege.

Acestea sunt bazele unei societăţi cu adevărat libere. Ele nu sunt doar cele mai practice temeiuri cu putinţă pentru acţiunea umană, ci şi cele mai etice.

Problemele care derivă din iniţierea acţiunilor de forţă de către guvern au o soluţie. Soluţia este ca oamenii să înceteze să mai ceară guvernanţilor să iniţieze violenţa în numele lor. Oamenii răi nu sunt singura sursă a răului. Răul provine şi din faptul că oamenii buni tolerează iniţierea violenţei ca mijloc prin care să îşi atingă scopurile. În felul ăsta oamenii buni au făcut ca răul să aibă putere de-a lungul întregii istorii.

Dacă ai încredere într-o societate liberă, te vei concentra asupra procesului de descoperire a valorilor pe piaţă mai degrabă decât asupra unei viziuni pe care să o impui altora. A folosi forţa guvernului pentru a impune altora propria ta viziune nu e nimic altceva decât lene intelectuală, care în mod obişnuit are consecinţe neintenţionate şi perverse. Pentru a avea o societate cu adevărat liberă trebuie să ai curajul să gândeşti, să vorbeşti şi să acţionezi - mai ales atunci când este mult mai simplu să nu faci nimic.

- Jonathan Gullible

cuprins
© Institutul Ludwig von Mises - România