Cipru şi destrămarea sistemului bancar cu rezervă fracţionară

Joseph T. Salerno · 31 martie 2013

Traducere de Carmen Dorobăţ

[Articol apărut pe 28 martie 2013 pe Circle Bastiat şi pe site-ul Ludwig von Mises Institute]

Evenimentele foarte recente din Cipru, supranumite de către mass media Cyprus deal, ar putea reprezenta pentru sistemul bancar cu rezervă fracţionară penultimul act al colapsului lent în care se află, încă de la implozia industriei de economisiri şi împrumuturi din Statele Unite la sfârşitul anilor optzeci.

Acest trend iniţial a continuat cu crizele monetare din Rusia, Mexic, Asia de Est şi Argentina în anii nouăzeci, crize în care rezervele fracţionare au jucat un rol decisiv. Destrămarea sistemului de rezerve fracţionare a devenit vizibilă chiar şi pentru deponentul de rând în cursul crizei financiare din 2008, care a declanşat retrageri în masă ale depozitelor aflate la cele mai mari şi mai respectabile instituţii financiare din lume. Colapsul final a fost evitat doar cu preţul unui bailout de mai multe trilioane de dolari, oferit de Rezerva Federală a SUA băncilor americane şi străine.

Cu toate acestea, evenimentele recente din Cipru s-ar putea să-i fi dat lovitura fatală sistemului bancar cu rezervă fracţionară, mai mult decât a făcut-o criza financiară fără precedent din 2008. Şi asta deoarece sistemul rezervelor fracţionare poate exista doar atât timp cât deponenţii au completa încredere că – indiferent de necazurile financiare ce se pot abate asupra băncii căreia i-au încredinţat ’depozitele’ lor – vor putea întotdeauna să le retragă la cerere, la paritate, sub formă de bani cash.

După cel de-al Doilea Război Mondial, garantarea de către stat a depozitelor – practică alimentată şi de puterea băncii centrale de a crea monedă - a fost văzută drept chezăşie de nezdruncinat a acestei încrederi. Ba mai mult, rezerva fracţionară a fost percepută de către deponenţi ca rezervă de 100%, aceştia comportându-se ca şi cum banii lor ar fi fost permanent ’’în bancă’’, graţie abilităţii băncilor centrale de a crea bani din nimic (sau mai exact, de a-i crea electronic).

În mod bizar, crizele provocate de sistemul rezervei fracţionare - ce au lovit în repetate rânduri de la sfârşitul anilor optzeci încoace – nu au făcut decât să întărească această credinţă printre deponenţi, deoarece băncile şi asociaţiile de economisiri şi investiţii au fost întotdeauna salvate cu râvnă – mai ales cele mai mari şi mai instabile. Aşa a apărut doctrina ’’too-big-too-fail.’’ Sub această doctrină, deponenţii fără garanţii şi deţinătorii de obligaţiuni au fost în general compensaţi în totalitate atunci când marile bănci au dat faliment; era de la sine înţeles că încrederea în întreg sistemul bancar reprezenta un lucru fragil şi efemer, ce se putea disipa complet ca urmare a prăbuşirii chiar şi a unei singure instituţii de dimensiuni mari.

Revenind la Cyprus deal, din perspectiva pieţei libere acesta este departe de a fi o soluţie ideală. O soluţie conformă principiilor pieţei libere nu ar restricţiona retragerile de depozite, nu ar controla – fascist - fluxurile de capital aparţinând rezidenţilor şi investitorilor străini, şi nici n-ar lua cu acanul contribuabilii din restul zonei euro la un bailout de 10 miliarde.

Şi totuşi, Cyprus deal transmite un mesaj salutar deponenţilor şi creditorilor din întreaga lume. Şi face asta forţând deponenţii băncilor cipriote şi deţinătorii de obligaţiuni - înainte de neatins – să suporte o parte din costurile bailout-ului. Deţinătorii de obligaţiuni la două dintre cele mai mari bănci vor fi complet ’curăţaţi’; se anunţă şi că marii deponenţi (i.e. cei având depozite negarantate de peste 100.000 de euro) ai Laiki Bank ar putea avea aceeaşi soartă, pierzând până la 4,2 miliarde de euro, în vreme ce principalii deponenţi ai Bank of Cyprus vor pierde între 30 şi 60 la sută din depozite. Micii deponenţi ai ambelor bănci, care deţin conturi garantate de până în 100,000 euro vor putea păstra întreaga valoare a depozitelor.

Rezultatul fericit va fi acela că deponenţii, cu sau fără garanţii, din Europa şi din lume, vor deveni mult mai precauţi sau chiar suspicioşi în tranzacţiile cu băncile ce operează cu rezerve fracţionare. Vor fi pregătiţi să-şi înşface banii şi să fugă la cel mai mic semn sau zvon de instabilitate. Asta va determina băncile să modifice sursele fondurilor de finanţare a împrumuturilor şi investiţiilor, îndepărtându-se de depozite şi îndreptându-se către finanţarea prin vânzare de acţiuni şi obligaţiuni. Aşa cum s-a relatat marţi, 26 martie, acest fapt este deja preconizat de mulţi analişti:

Un potenţial efect secundar al înţelegerii din 26 martie va fi efectul de domino asupra finanţării din sectorul bancar, spun analiştii. În mod obişnuit, băncile se finanţează ele însele, printr-o combinaţie de depozite, capitaluri proprii (eng. equity), senior şi subordinate notes, şi obligaţiuni acoperite, susţinute la rândul lor de un fond de active de înaltă calitate, ce rămân în bilaţul creditorului.
Drept consecinţă a bailout-ului din Cipru, băncile ar putea să folosească obligaţiuni contingente convertibile (eng. contingent convertible bonds) – cunoscute drept CoCos – pentru a atrage bani, pe măsură ce capacitatea de a încărca activele cu datorii prin emiterea de obligaţiuni acoperite se apropie de limitele permise, a declarat Chris Bowie, de la Ignis Asset Management Ltd. din Londra.
’’Ne aşteptăm să fim martorii unui eflux de depozite şi ai unei deplasări a finanţării către o combinaţie de obligaţiuni acoperite, capitaluri proprii (eng. real equity) şi surse cât mai apropiate ca natură de acestea (eng. quasi-equity).’’ a spus Bowie, aflat în fruntea managementului portofoliilor de credit la Ignis, ce are în grijă aproximativ 110 miliarde de dolari.

Dacă acest lucru se va întâmpla cu adevărat, va reprezenta o mişcare semnificativă către o piaţă liberă în sistemul financiar, în care nepotrivirea radicală dintre maturitatea activelor şi cea a datoriilor în cazul depozitelor la vedere va fi eliminată odată pentru totdeauna. Câteva crize în plus ale sistemului bancar din Europa – în special acelea în care deponenţii asiguraţi vor fi forţaţi să participe în aşa-numitul ’’bail-in’’ – vor duce cel mai probabil la evaporarea completă a încrederii în garanţiile oferite de stat la depozite, şi odată cu aceasta, şi a încrederii în sistemul bancar cu rezervă fracţionară.

Ar putea atunci apărea în mod natural pe piaţă un sistem în care capitalurile proprii, obligaţiunile şi depozitele la termen autentice - ce nu pot fi rambursate înainte de maturitate -, ar deveni surse exclusive de finanţare a împrumuturilor şi investiţiilor bancare. Depozitele la vedere, cu cecuri sau fără, se vor găsi separat în bănci de depozite propriu-zise, ce vor păstra o rezervă de 100% şi vor oferi o gamă largă de sisteme de plăţi, de la bancomate la carduri de debit.

Deşi această conjectură s-ar putea să fie excesiv de optimistă, suntem cu siguranţă cu un mare pas mai aproape de un astfel de rezultat, decât eram înainte ca Cyprus deal să se producă. Bineînţeles că am fi cu mult mai aproape dacă nu ar exista niciun bailout şi dacă greul eşecului bancar ar fi suportat în exclusivitate de creditorii şi deponenţii băncilor falimentare, în loc să fie suportat parţial de către contribuabili. Cea din urmă soluţie ar expune complet şi definitiv, în văzul tuturor, adevărata natură a sistemului bancar cu rezerve fracţionare.


© Institutul Ludwig von Mises - România
Opiniile exprimate de autor în acest articol nu sunt numaidecât şi ale Institutului Mises - România.

Comentarii

  1. Slovenia sufera din aceleasi pricini, Luxembroug-ul are aceeasi problema a supra-bancarizarii … va imaginati ce forta are economia reala a Luxembourg-ului. La fel este cazul Liechstenstein, Monaco, bancherii elvetieni sunt in alerta rosie. … Tensiune!
    Bail the bankers!

    Filip · 1 aprilie 2013, 16:40 · #

  2. Bail the bankers!”

    Eu as fi folosit un alt termen, tot de sorginte anglo-saxona… dar este bine si asa!

    iosiP · 1 aprilie 2013, 17:49 · #

  3. Eu unul, totusi, zic ca pana ce bancile centrale nu vor fi desfiintate si nu se va aboli monopolul statului de a impune prin legislatie mijloacele legale de plata, nimic semnificativ bun (bun pentru imensa majoritate a oamenilor) nu se va intampla. Doar ca, intr-adevar, increderea clientilor bancilor se va diminua, odata insa cu cresterea eforturilor de salvare din partea statelor (prin turarea tiparnitei). Urmarea va fi, intr-adevar, accelerarea prabusirii tuturor “monedelor” fiat.

    ionut · 2 aprilie 2013, 11:28 · #

  4. Ultimele stiri arata ca la Dublin, Irlanda este la rotatia conducerii Consiliului UE, se vor intalni ministrii de finante din Euro si restul UE si BCE si alti oficiali UE pentru: … posibilitatea aplicarii modelului Cipru pentru salvarea bancilor in dificultate, adeca taxarea depozitelor mari … de peste X sute de mii Euro.
    Alta stire este ca Luxembourg si Austria sunt presate sa renunte la secretul bancar … asta nu e chiar rau … dar daca se dicede ceva in acest sens, prima stire, la Dublin – incepem sa dam dreptate titlului acestui articol/traducere Salerno/ … adica, slucrurile se agraveaza … e un semn ca sistemul bancar e luat serios la intrebari.

    Filip · 11 aprilie 2013, 17:12 · #

  5. Ce inseamna sa ai peste 100.000 Euro (100 k Euro) in banca si sa nu fie garantat sau chiar sa patesti o supra-taxare sau nationalizare, adica confiscare …??? – In primul rand – ce inseamna 100 k euro fata de averile foarte mari ale multora? Nu inseamna mare lucru! – Al II-lea rand – foarte multe lucrari …
    E ceva sinistru in U.E.! Nu inteleg! Ceva anormal se intampla … ca sa zic asa … ironic.

    Filip · 16 aprilie 2013, 08:11 · #

  6. “Alta stire este ca Luxembourg si Austria sunt presate sa renunte la secretul bancar … asta nu e chiar rau”

    Cum adica asta “nu e chiar rau”? E foarte rau: inseamna ca statul obliga o parte a unui contract sa faca public detaliile contractului! Socialismul e o eroare, de cate ori sa-ti spun?

    ionut · 16 aprilie 2013, 15:26 · #

  7. Deci, daca ai in banca peste 100.000,oo euro – ai incurcat-o! Tre’ sa dormi cu grija toata noaptea!
    Unde sa ii tii? La ce banca? acuma au inceput sa cada bancile, sa fuzioneze, etc.
    Daca ai peste 100 k, cum ii justifici? De ce ai asa de multi??

    Hmm…

    Ar fi “fain” daca s-ar face brusc si o denominare a Euro – adica 1 Euro sa fie cam 100 de Euro … Eh, glumesc aproape cinic, bineinteles …

    Filip · 19 aprilie 2013, 16:11 · #

  8. “Deci, daca ai in banca peste 100.000,oo euro – ai incurcat-o! Tre’ sa dormi cu grija toata noaptea!”
    Nu, poti sa-i scoti si sa-i investesti in altceva, iar daca exemplul tau este urmat de altii se “sparge buba”!

    “Unde sa ii tii? La ce banca? acuma au inceput sa cada bancile, sa fuzioneze, etc.”
    Dupa cun spuneam, ii investesti… Sau iti imaginezi ca un faliment generalizat al sistemului bancar ar lasa intacta “valoarea” monedei fiduciare?

    “Daca ai peste 100 k, cum ii justifici? De ce ai asa de multi??”
    Ca sunt “jmeker”! Iar daca cineva crede altceva (de exemplu, ca am incalcat legea) il invit sa demonstreze…

    “Ar fi “fain” daca s-ar face brusc si o denominare a Euro – adica 1 Euro sa fie cam 100 de Euro … Eh, glumesc aproape cinic, bineinteles …”
    Ar fi “fain” daca s-ar face brusc o desfiintare a Euro (impreuna cu toate celelalte monede fiduciare, desigur). Dar si eu glumesc, bineinteles… doar ca nu cinic ci trist!

    iosiP · 19 aprilie 2013, 19:11 · #

  9. Lasa iosiP-e, nu-mi da replica, ca nici nu am 100 k Euro in o banca sau in mai multe banci. In asta consta de fapt … cinismul si tristetea.
    … Desi, asta inseamna si ca pot dormi cu o grija mai putin …

    Filip · 20 aprilie 2013, 20:35 · #

  10. Ai dracrului deponenti sa PLATEASCA nesimtitii dracului !!!!
    Insa bancherii .. bancherii nu au nici o vina? Nici una ? Bvanceherii mpersonal , persoanele alea fizice in functii mari la banca, supraplatite , supraprotejate care primesc bonusir colosale pentru decizii proaste?! Sau ei pot ramne cu beneficiile si cu averile ba si cu functiile?!
    Adica sa fie liber la furt !!!

    Ghita Bizonu' · 19 septembrie 2013, 19:00 · #

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)